Potrivit art. 1 al repectivei hotărâri titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terţe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă şi Statele Unite ale Americii, echivalente specialităţilor medicale clinice şi paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.509/2008, cu modificările şi completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătăţii pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiţia îndeplinirii în mod cumulativ a unor condiţii.
În vederea recunoaşterii titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1 alin. (1), titularii depun la Ministerul Sănătăţii din România următoarele documente:
a) cerere de recunoaştere care va cuprinde obligatoriu şi datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă de e-mail);
b) copia documentului de identitate aflat în termen de valabilitate (buletin/carte de identitate sau paşaport);
c) documente din care să rezulte cerinţele prevăzute la art. 376 alin. (1) lit. с)-g) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
d) copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;
e) copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul dintre statele prevăzute la art. 1 alin. (1);
f) documente emise de autorităţile competente ale statului terţ emitent din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate şi competenţele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;
g) documente privind experienţa profesională şi educaţia medicală continuă, dobândite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
h) certificat de sănătate fizică şi psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;
i) dovezi emise de autoritatea competentă din statul de origine sau provenienţă privind caracterul onorabil, moral sau absenţa unei situaţii care suspendă sau interzice exercitarea profesiei în caz de eroare profesională gravă, respectiv o atestare de confirmare a inexistenţei unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;
j) extrasul de cazier judiciar emis de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;
k) certificatul de atestare a cunoştinţelor de limbă română sau paşaportul lingvistic, după caz, cu excepţia cetăţenilor români care solicită recunoaşterea titlurilor de medic specialist eliberate de un stat terţ;
l) dovada achitării taxei de evaluare profesională.
(2) Cuantumul taxei de evaluare profesională se stabileşte prin decizie a Consiliului naţional al Colegiului Medicilor din România şi se depune în contul Colegiului Medicilor din România. În cazul în care evaluarea profesională presupune şi o probă de aptitudini, cuantumul taxei se dublează.
Dacă persoana trece de comisia Ministerului va primi următoarele documente:
a) diploma de medic eliberată în România;
b) diploma de medic eliberată de către unul din celelalte state membre ale Uniunii Europene (UE), de către unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană;
c) atestatul de recunoaştere a studiilor universitare în medicină eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale, ca urmare a echivalării titlurilor de medic obţinute într-un alt stat decât cele prevăzute la lit. a) şi b).
