Moldova a fost din nou condamnată la CEDO. Curtea Europeană a obligat statul nostru să-i achite avocatului Sobieski-Camerzan suma de nouă mii de euro cu titlu de prejudicii materiale și morale, precum ș alte două mii pentru costuri și cheltuieli. Avocatul s-a adresat curții după ce a fost evacuat forțat din biroul unde își desfășura activitatea și i s-au sechestrat bunurile. Astfel, Curtea a constatat încălcarea „Dreptului la respectarea vieţii private şi de familie” și „Dreptul la un remediu efectiv” și „Protecția proprietății”.

Potrivit asociației Juriștii pentru Drepturile Omului, reclamantul, Gheorghe Sobieski-Camerzan, avocat practicând în Chișinău la momentul de referință, la o dată nespecificată din anul 2000 a intrat în posesia unor spații din strada Vasile Alecsandri, Chișinău, pentru organizarea biroului întru desfășurarea activității profesionale.

La 1 iulie 2004, doi oficiali din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, E.A. si M.F. s-au prezentat la biroul reclamantului și i-au ordonat să-l părăsească. Ei l-au informat că dispun de un ordin de evacuare, inclusiv de aplicare a forței. Dreptul de proprietate asupra spațiilor fiind revendicate de Ministerul Afacerilor Interne și Consiliul Municipal Chișinău. Ca urmare a refuzului reclamantului de a se conforma, în absența unui mandat de percheziție, E.A. și M.F. au chemat un grup de polițiști înarmați. Ei l-au amenințat și l-au înjurat, l-au deposedat de cheile de la safeu și de la ușa biroului. Au întocmit un proces-verbal cu descrierea obiectelor din interior și au sigilat biroul.

Plângerile penale ale reclamantului

La 12 iulie 2004, reclamantul a depus o plângere la autoritățile statului pentru a denunța acțiunile ofițerilor de poliție, pe care le considera ilegale.

Printr-o ordonanță din 15 aprilie 2005, Procuratura mun. Chișinău a decis să respingă plângerea reclamantului fără a întreprinde acțiuni suplimentare, considerând că nu existau elemente infracționale în acțiunile ofițerilor de poliție. La 29 august 2005, Judecătoria sectorului Rîșcani a respins plângerea reclamantului.

La o dată nespecificată, reclamantul a înaintat un recurs în anulare. Prin decizia din 13 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul. Acesta a subliniat, în special, că instanțele inferioare nu au răspuns la întrebarea cu privire la temeiul juridic exact privind intervenția poliției în cauză.

Prin hotărârea definitivă din 16 martie 2006, Judecătoria sectorului Rîșcani a reconfirmat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale. Totodată, nu a răspuns la întrebarea ridicată de Curtea Supremă de Justiție.

Alte proceduri

La data de 16 ianuarie 2005, reclamantul a înaintat o acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, susținând dreptul de proprietate asupra spațiilor în cauză. El a solicitat, de asemenea, despăgubiri pentru daunele materiale și morale pe care le-a suferit ca urmare a acțiunilor poliției.

La 25 martie 2005, Judecătoria Rîșcani a respins acțiunea motivând că reclamantul nu a furnizat niciun document care să ateste dreptul său de proprietate sau deținerea sediului. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Apel Chișinău la 2 iunie 2005 și de Curtea Supremă de Justiție la 10 august 2005.

Ulterior, reclamantul a intentat o acţiune către Ministerul de Interne pentru a determina proprietarul spațiilor în litigiu. În cele din urmă, instanțele au decis că drepturile de proprietate aparțin autorităților locale din Chișinău. În același timp, au estimat că evacuarea reclamantului din spațiile în litigiu a fost făcută cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, protecția drepturilor civile urmând să se facă prin intermediul instanțelor judecătorești.

Prejudicii materiale și morale, precum și costuri și cheltuieli

Reclamantul a pretins suma de 57.720 Euro pentru prejudiciul material suferit și 20.000 Euro pentru prejudiciul moral. În final, reclamantul a pretins suma de 2.000 Euro pentru costuri și cheltuielile suportate în fața Curții.

Curtea a considerat că reclamantul a suferit un prejudiciu material și moral ca urmare a închiderii biroului său și a bunurilor mobile în interiorul acestuia. Efectuând o evaluare pe o bază echitabilă, ea i-a acordat 7.000 Euro pentru daune materiale și morale.

În ceea ce privește cererea de costuri și cheltuieli, în baza contractului semnat între reclamant și reprezentantul său, Curtea a considerat rezonabilă suma de 2.000 Euro pe care a acordat-o pe deplin.