„O săptămână lucrăm și ne gătim și facem mâncare și așa mâncăm câte o săptămână la cimitir, stăm câte o săptămână. Îi „ghini”, cum să nu șie „ghini”, mănâncă morții noștri de toate celea, o dată-n an venim, nu-i așa?”.
„Ne ducem la „țintirim”, îi pomenim, găluște, plăcinte, îi pomenim cum trebuie, în colo-n coace. Cinstim 50 de grame bei și tu 50 de grame? Nu. Pentru Vitalie, 50 de grame. Eu sunt la lucru. A apșoară, poate apșoară.”
Alții însă au venit mai modest, fără mâncare și băutură, ci cu un singur coș de flori vii.
„Noi nimic nu avem de mâncare, absolut nimic nu avem de mâncare. Venim nu pentru fala oamenilor, venim pentru sufletul nostru. Noi o să stăm acasă, o să servim un pahar de vin acasă, la masă, frumușel”.
Singur, printre morminte, l-am găsit și pe acest bătrânel. Domnul Alexandru, care la ai săi 82 de ani, niciodată nu uită să-și pomenească părinții.
„Am venit la mama și la taică-meu care au fost cam demultișor deja aici înmormântați. Au fost oameni foarte cumsecade, ambii au fost învățători toată viața lor”.
Iar pentru alții, Paștele Blajinilor este un motiv de a-și revedea toate rudele. O următoare întâlnire în asemenea format va avea loc la anul deja.
„Toată familia. Noi mereu sărbătoream Paștele la părinții noștri, acum ei au plecat, iar noi ne adunăm. Avem o tradiție deja ca în fiecare an să ne adunăm la cimitir toate rudele”.
Nu au putut scăpa nici de tradiția gunoiului lăsat în cimitir. Majoritatea nu au ajuns cu deșeurile la tomberoanele de gunoi și le-au lăsat să zacă pe marginea drumurilor sau printre morminte. Tradițional, în țara noastră Paștele Blajinilor este sărbătorit două zile consecutiv, duminică și luni.
