Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Botnari c. Moldovei constatând încălcarea Articolului 3 (tratament inuman și degrdant) și Articolului13 (dreptul la un recurs efectiv), din cauza condiţiilor inumane din Penitenciarul nr. 13, precum şi lipsa asistenţei medicale calificate prescrise reclamantei. Totodată, Curtea a dispus achitarea sumei de 11.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, notează lhr.md.

În fapt. Reclamanta Viorica Botnari, care este prezent deţinută în Chişinău, a fost reținută de poliției pe 17 martie 2010 şi acuzată de fraudă şi falsificarea documentelor oficiale. Ea a fost plasată în detenţie în incinta Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (departament).

Potrivit reclamantei, ea a fost deţinută într-o celulă din subsol, în condiţii proaste de detenţie. Ulterior, a fost transferată în Penitenciarul nr. 13, unde a fost deţinută în celulă cu alţi 16 deţinuţi, fiind supusă fumatului pasiv; celula era infectată şi alimentaţia de proastă calitatea.

La data de 26 februarie 2003 reclamanta a fost diagnosticată cu limpfomă non-Hodgkin, o varietate a cancerului de sânge. Această boală i-a afectat splina, măduva oaselor şi nodurile limfatice. De asemenea, ea a fost diagnosticată cu hepatită cronică.

Potrivit reclamantei, pe durata detenţiei la Departament, tratamentul medical a fost întrerupt şi administraţia a refuzat să o transfere la spital. După transferarea la Penitenciar, ea nu a fost asigurată cu asistenţă medicală corespunzătoare stării sale. Reclamanta a mai spus că, pe durata detenţiei, starea sănătăţii s-a deteriorat; neavând un specialist oncologic şi chemioterapist disponibil. Pe durata arestului la domiciliu, în aprilie 2013, reclamanta a fost supusă unei sesiuni de chimioterapie în spital. Urmare a interpelării din decembrie 2013 a avocatului reclamantei în privinţa asistenţei medicale primite de reclamantă în detenţie, autorităţile au răspuns în februarie 2014 că ea a fost înregistrată ca pacient oncologic începând cu 05 iunie 2013 şi i-a fost acordat tratament medical potrivit diagnozei.

În baza a două extrase din fişele medicale ale reclamantei datate cu 26 iunie 2014 şi 09 iulie 2015, semnate de şeful şi adjunctul unităţii medicale din Penitenciarul nr. 13, reclamanta avea nevoie de tratament special în Institutul Oncologic şi starea medicală era calificată ca de o seriozitate medie.

Guvernul a invocat că în perioada 24 aprilie 2010 – 09 iulie 2012 reclamanta a refuzat cu diferite ocazii spitalizarea, fie în Penitenciarul nr. 16, fie în secţia medicală din Penitenciarul nr. 13. De asemenea, a refuzat de 2 ori tratament staţionar în Institutul Oncologic. Ea a fost examinată de câteva ori de către un terapist şi de către un hematologist şi i-a fost acordat tratament medical. În fiecare an, autorităţile au încheiat un contract în sumă de 35.000 Lei cu Institutul Oncologic. Corespunzător, tratament specific cum ar fi chemioterapie şi radioterapie a fost disponibil.

În faţa Curţii reclamanta s-a plâns de condiţiile de detenţie şi lipsa asistenţei medicale pe durata detenţiei, ca fiind tratament inuman şi degradant, contrar Articolului 3 din Convenţie.

Decizia Curţii. Curtea a considerat doar perioada de detenţie de după iunie 2013, notând că cererea a fost depusă la 20 noiembrie 2014; ea a considerat că în privinţa restului perioadei de detenţie, înainte de iunie 2013, cererea a fost depusă în afara termenului de șase luni şi respectiv cererea în această parte este inadmisibilă.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, notând că suprapopularea a fost confirmată de către informaţia Guvernului privind mărimea şi ocuparea celulelor. Mai mult decât atât, calitatea proastă a alimentaţiei, fumatul pasiv au sporit suferinţa reclamantei, care a depăşit nivelul minim inerent detenţiei. În lipsa unor dovezi că Guvernul ar fi adus îmbunătăţiri considerabile în Penitenciarul nr. 13 în ultimii ani, Curtea a considerat că nu există motive pentru a se departaja de la concluziile la care a ajuns în hotărârile anterioare.

De asemenea, în unanimitate, Curtea a constatat violarea Articolului 3 din Convenţie, privind refuzul tratamentului medical, observând că autorităţile au fost conştiente de diagnosticul reclamantei şi că i-a fost prescris tratament medical special în cadrul Institutului Oncologic. Deşi ea a refuzat tratament staţionar pe durata perioadelor de detenţie anterioare, nu există dovezi a unui astfel de refuz în perioada de după 05 iunie 2013. De asemenea, Curtea a observat că Guvernul nu a prezentat nicio informaţie privind măsurile luate de administraţia penitenciarului privind implementarea tratamentului medical prescris; nu a prezentat informaţia privind factorii care au împiedicat, dacă au existat, transferul reclamantului la un spital civil, potrivit stării sale, după cum a fost recomandat de medici, sau orice altă dovadă care ar demonstra refuzul spitalizării în ultima perioada de detenţie, diferit de primele două perioade. Corespunzător, reclamanta nu a primit tratament medical prescris de medici, despre care administraţia penitenciarului era conştientă, urmare a omisiunii de a o transfera la Institutul Oncologic.

În final, Curtea a constatat violarea Articolului 13 din Convenţie, recursul efectiv privind condiţiile de detenţie a reclamantei.

Reclamanta a solicitat 15.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.800 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea i-a acordat 10.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.500 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.