Nu crede că și-ar deschide o afacere în domeniul culturii, dar își dorește ca acest domeniu să se dezvolte în R. Moldova. Este un non-conformist prin faptul că va căuta soluția problemei, nu o va condamna, iar săptămânal la TV8 Vitalie Sprânceană împreună cu invitații săi vine cu idei de îmbunătățire și critică situația din sectorul artistic: teatre, cinematografie, ateliere și etc. Noi vă invităm să aflați de unde a pornit ideea emisiunii Contracultură și ce vise a avut Vitalie la 12 ani și dacă s-au realizat.

TV8.md: Un an de TV8. Cum a fost acest an pentru tine?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: A fost un an nou. Diferit. E un an în care, săptămână de săptămână am avut discuții cu diverși oameni într-un format ce mi s-a părut (și încă mi se pare) destul de dificil: discuții în spațiul public. E radical diferit de discuțiile pe care le port în cercurile de prieteni sau în alte medii în care mă învârt: acolo îmi aleg publicul. Aici nu-l aleg și mă adresez tuturor. Un alt lucru care mi s-a părut inițial dificil (acum m-am obișnuit cu asta) a fost că, pentru emisiune trebuia să îmi asum și rolul moderatorului, nu doar cel al omului cu opinie – în multe cazuri a trebuit să îmi inventez un alter Ego pentru a avea la emisiune doi oameni care discută (uneori în contradictoriu) lucruri, moderate de un al treilea care e mai neutru. Provocarea a fost să fiu deopotrivă pentru mine „oaspete” dar și „moderator” al emisiunii. Mi se pare că a ieșit destul de bine.

TV8.md: Ce înseamnă pentru tine „ContraCultură” de ce „Contra”, și cum a venit conceptul acestei denumiri?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Am avut destule situații confuze când mi-a părut cumva rău că am mers pe numele ContraCultură pentru această emisiune. Cineva chiar mi-a zis că are dificultăți să vină la o emisiune ce se cheamă…Anticultură (așa a reținut el). Totuși încă rămân la acest nume, exact din motivul pentru care l-am ales. Contracultura, în sensul ei generic, înseamnă mișcări și inițiative culturale ce se poziționează contra mainstreamului cultural, căutând noi forme de exprimare artistică, noi idei, noi coduri morale etc. Emisiunea mea are aceeași ambiție (și mă întreb de fiecare dată dacă reușesc să păstrez linia): să discute teme și idei ignorate de mainstream, să scotocească acolo unde alte discursuri și practici tac, să discute teme neplăcute, să facă un exercițiu de reflecție acolo unde alte surse media merg superficial și expeditiv, să găsească noi oameni care ne pot provoca să gândim altfel, să ne arate realitatea imediată într-un mod neașteptat. Trebuie să fac o precizare: nu caut să fiu „non-conformist” cu orice preț. Acest lucru – neconformismul cu orice preț, adică non-conformisul de dragul non-conformismului – mi se pare periculos. De exemplu, chiar dacă știu că e „conformist” deja în mediile progresiste și în discursul public să discutăm critic despre violența în familie și să o condamnăm, eu n-o să o apăr doar de dragul de a fi „non-conformist”. Voi încerca să fiu „non-conformist” prin faptul că voi căuta să văd ce nu facem și ce putem face ca societate pentru a scăpa de această problemă etc.

TV8.md: Te consideri un „critic” de artă or activist civic. Care e linia îngustă între aceste două?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Sunt mai degrabă activist civic pentru că nu prea găsesc timp pentru critica de artă. În fapt, nu cred că am pretenția de a fi critic de artă: am opinii față de arta ce mă înconjoară dar asta…e mult până la critic. Îmi este mai aproape, din motive ce țin de orientarea și interesele mele din ultimii ani, arta angajată: arta participativă, arta comunitară (teatru forum, intervenții și instalații) – forme de artă care abordează socialul, îl interoghează, îl critică sau îl extind. E și partea în care arta se apropie cel mai mult de activism, militând pentru drepturi, incluziune, justiție socială. Ori elaborează critici. Ori crează breșe în realitate.

TV8.md: Și dacă nu ar fi „ContraCultură”, atunci care ar fi un alt subiect/produs tv?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Ar fi oricum o emisiune de idei. Dincolo de orice, acesta mi se pare cel mai important lucru pe care vreau să-l fac la Tv (și motivul din care am acceptat să ies pe sticlă) – să creez o platformă și un cadru confortabil unde am putea dezbate, analiza, reflecta, critica idei. Pentru că, e cumva credința mea, lumea e mișcată de idei (corecte și greșite și de altele) și e nevoie să le interogăm și să le chestionăm constant. Deci, ar fi tot ceva legat de idei și de cultură în sensul generic.

TV8.md: Și dacă totuși ne aflăm pe o dimensiunea artei, dacă ai putea să-ți oferi singur un dar/talent, atunci care ar fi acesta?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Mi-am dorit întotdeauna să cânt dar am fost prea indisciplinat (și leneș) ca să pot învăța vreun instrument (nici măcar pentru instrumentul meu preferat, chitara, nu am găsit prea mult timp și nu am mers dincolo de 4-5 acorduri). Cu texte lucrez permanent, în diverse genuri, dar cred că încă nu am acumulat idei pentru o carte care ar sta în picioare. De la o vreme am început să vreau să pot desena – portrete, caricaturi – și mi-aș dori să fiu mai îndemînatec acolo dar încă nu am găsit cum. Cred că aș alege totuși chitara.

TV8.md: Care ar fi prognoza ta referitor la Artă în Republica Moldova în 15 ani? Ce tablou avem?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Sunt pesimist. Ceea ce se întâmplă în sectorul artei în Moldova mi se pare total greșit. Pe de o parte, în mod tradițional, arta e subfinanțată. Pe de altă parte, puținii bani care sunt se cheltuie aiurea: prea mulți bani pentru conservarea unor forme culturale și prea puțin bani pentru căutarea unor forme culturale noi. În plus, ministerul culturii implementează, de câțiva ani, prin politicile sale o idee nebună ce are potențialul de a distruge sfera culturală: moda industriilor creative, cea care lasă să supraviețuiască doar practicile culturale ce aduc profit și le lasă pe celelalte – activități educaționale și de instruire, experimente artistice – să moară. În 15 ani, dacă lucrurile continuă tot așa, întregul sector cultural al Moldovei ar putea fi reprezentat de colective artistice care cântă și dansează cântece populare pe fundal de … ruine (ruine ale centrelor culturale, ruine ale galeriilor și spațiilor expoziționale, ruine ale cinematografelor, ruine ale caselor de cultură).

TV8.md: Ai vreun gând/vis privind să inițiezi o afacere care ar avea tangență cu arta?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: Eu în genere sunt un afacerist prost (deși anul trecut am vândut un domain pe internet, și am câștigat, împreună cu un partener binișor). Dar asta e unica mea experiență cu afacerile și dacă cumva a ieșit bine nu e neapărat meritul meu. Prietenii mă știu ca inițiator și gânditor fie al unor „afaceri” ce sunt principial non-profit sau sunt chiar în pierdere. Ca să dau exemple: o editură ce ar traduce carte de filosofie, economie, științe politice, un centru cultural multifuncțional care ar servi drept incubator pentru alte inițiative culturale, o universitate populară în aer liber care să ofere oricui instruiri pe diverse teme etc.. Toate sunt, în principiu, generatoare de găuri de bani. Știu precis că nici una din ele nu mă va face bogat.

TV8.md: Povestește-mi despre visurile lui Vitalie Sprânceană încă de când avea 12 ani?

Vitalie Sprânceană, prezentator ContraCultura: La 12 ani visam să ajung în America (am ajuns ulterior!). Visam să citesc și să scriu cărți (asta fac acum, într-o formă sau alta). Visam să călătoresc (am norocul să o fac cel puțin 1-2 ori pe lună). Visam să fac ceva mare și important pentru cei din jurul meu (asta încerc să fac și nu știu dacă iese ori dacă îmi reușește cumva). Visam să ies din sat (am făcut-o demult dar acum…încerc să mă întorc câte puțin așa că pot spune că e un vis pe care l-am revizuit cumva). Într-un fel am încercat să îmi urmăresc visele și am făcut totul ca acesta să fie principiul meu de viață. Acum tot visez: să continui să călătoresc, să scriu cărți ce mi-ar plăcea să le citesc și care să ajute pe alții așa cum alții au scris cărți ce m-au influențat pe mine, să fac lucruri pentru cei din jur. Sper ca peste vreo 20 ani să am un bilanț optimist.