În 2010, reclamanții, fiind polițiști, au aflat că o persoană din regiunea transnistreană intenționa să vină la Chișinău cu o sumă mare de bani în numerar și l-au reținut în scara unui bloc de apartamente. Persoana a reușit să scape, însă a fost prinsă de reclamanți, aruncată la pământ și bătută crunt până când și-a pierdut conștiința. După aceea, reclamanții l-au pus în mașină. Mai multe persoane au fost martorii reținerii și maltratării bărbatului, iar câțiva ani mai târziu corpul său a fost găsit într-o fântână.
Polițiștii au explicat că au crezut că bărbatul era un infractor și că intenționau să-l ducă la secția de poliție pentru a fi audiat, doar că, la o intersecție aglomerată, bărbatul a reușit să fugă. La data de 7 februarie 2011, reclamanții au fost reținuți și acuzați de răpire, crimă și abuz de putere. În aceeași zi, procurorul a solicitat Judecătoriei Centru emiterea unui mandat de arest pe numele polițiștilor. Bărbații au fost ținuți în arest până pe 30 septembrie 2011.
La Curtea Europeană a Drepturilor Omului reclamanții s-au plâns că arestul lor a fost prelungit dincolo de un „termen rezonabil”, fără nici un motiv și că judecătorul V. era imparțial.
După examinarea materialelor din dosar, Curtea nu a considerat că motivele invocate de instanțele naționale sunt insuficiente sau irelevante, deoarece, după eliberare, reclamanții nu s-au ascuns și sunt încă în libertate. Curtea a notat că reclamanții au fost deținuți timp de aproximativ șase luni și trei săptămâni, ceea ce nu reprezintă o detenție excesiv de lungă. De asemenea, Curtea a decis că principiul „egalității armelor” nu a fost respectat, încât avocatul reclamanților nu a avut acces la materialele cazului. În consecință, Curtea a considerat că a fost încălcat Articolul 5 § 4 al Convenției.
Reclamanţii au solicitat 6.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.226,49 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea le-a acordat reclamanţilor suma de 4.500.
