Având în vedere că la sesiunea de evaluare a Republicii Moldova din 2017, Comitetul ONU împotriva Torturii a constatat lipsa capacității Republicii Moldova de a exercita controlul efectiv asupra regiunii transnistrene, fapt ce împiedică aplicarea Convenției împotriva Torturii în această regiune (21 decembrie 2017, CAT / C / MDA / CO / 3),[1] iar recunoașterea unui „vacuum legal” în regiune sau a unei „găuri negre” în spațiul legal european este inadmisibilă,[2] Promo-LEX în parteneriat cu OMCT au prezentat în atenția experților Comitetului un raport privind obligația extrateritorială a Federației Ruse privind asigurarea protecției dreptului de a nu fi supus torturii sau altor rele tratamente în regiunea transnistreană. În acest raport, a fost atrasă atenția asupra faptului că obligațiunea extrateritorială a statelor în a preveni tortura și alte relele tratamente este aplicată chiar și atunci când statele exercită indirect sau direct, de facto controlul efectiv asupra persoanelor sau teritoriilor.[3]
În cadrul evaluării Federației Ruse, pentru prima data, experții Comitetului au abordat întrebarea cu privire la obligația extrateritorială a Federației Ruse privind asigurarea protecției drepturilor omului în regiunea transnistreană.
În același timp, contrar constatărilor Curții Europene ale Drepturilor Omului,[4] delegația Federației Ruse a replicat precum că nu au deținut niciodată un control efectiv asupra regiunii transnistrene, astfel încât situația drepturilor omului nu poate fi discutată în sesiunea de revizuire a Federației Ruse.
Reacționând la comentariile delegației Federației Ruse, experții Comitetului au reamintit despre caracterul complementar al organelor ale drepturilor omului și despre principiul jurisdicției extrateritoriale.[5]
Comitetul ONU împotriva Torturii urmează să emită mai târziu Observațiile Concluzive cu recomandările relevante, pe care Federația Rusă va trebuie să le implementeze pe parcursul următorilor ani.
