Curtea a observat că acest text de lege nu îndeplineşte standardul calităţii.
Curtea a remarcat că nu există niciun text normativ care ar defini noțiunea de „urmări grave”, utilizată în articolul 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal. De asemenea, Curtea a observat că nici jurisprudența în materie nu a dezvoltat pentru noțiunea criticată un înțeles care să constituie un reper obiectiv în funcție de care să poată fi apreciat conținutul acesteia. Din contra, ea a reținut că norma contestată îi acordă instanței de judecată o marjă largă de discreție, fapt care a generat o practică judiciară neunitară.
Așadar, având în vedere multitudinea semnificațiilor acestei sintagme, destinatarul normei penale nu poate ști care este acțiunea/inacțiunea prohibită astfel încât să-și adapteze conduita în mod corespunzător. În practică, stabilirea acestora nu poate fi făcută de către cei competenți să aplice legea penală, decât în baza unor criterii lipsite de suport legal. Chiar dacă se face apel la consultanța de specialitate, destinatarul normei ar putea fi privat de posibilitatea conformării cu prevederile legale.
Pentru citarea oficială a acestei ştiri, este salutabilă menţionarea CCM ca sursă, prin citarea Comunicatului CCM.
