Pe parcursul ultimilor ani, plățile informale în instituțiile de învățământ general au crescut de două ori – de la 541,5 milioane de lei în anul 2015, până la 1130,9 milioane de lei în anul 2017. În raport cu bugetul alocat învățământului general de către stat, aceste plăți au constituit aproximativ 17% în anul 2017, transmite IPN.

Într-o conferință de presă la IPN, Anatol Gremalschi, unul dintre autorii studiului, expert în politici educaționale, a declarat că în medie, o familie achită anual plăți informale la școală în mărime de aproape 3400 de lei. Din anul 2015, mărimea plăților practic s-a dublat.

„Am ajuns la concluzia că noi putem aproba legi și regulamente foarte bune, dar din multiple cauze ele nu-și au efectul dorit. Amintesc faptul că atât Codul educației, cât și Codul de etică interzice primirea cadourilor, prestarea de ore suplimentare copiilor pe care îi înveți în clasă, favorizarea notelor, promovarea nemeritată la concursuri și așa mai departe”, a notat autorul cercetării.

Potrivit studiului, circa jumătate dintre părinți afirmă că plățile din școli reprezintă pentru familiile lor o povară financiară. Cealaltă jumătate declară că astfel de plăți sunt acceptabile pentru ei, unii părinți fiind gata să plătească și mai mult. Cel mai des, părinții plătesc informal din propria inițiativă – circa 25% din numărul de respondenți.

În cazul părinților care nu plătesc din propria inițiativă, plățile informale sunt solicitate de către cadrele didactice (12% dintre respondenți au afirmat acest lucru), de comitetele părintești (17%), de directorii de școli (3%).

Dacă în anul 2015 doar 6% dintre părinți refuzau să răspundă la întrebările privind achitarea sau neachitarea unor astfel de plăți, actualmente ponderea este de 34%. Fiecare al treilea părinte se teme că neachitarea plăților cerute de școală va avea repercusiuni negative asupra propriului copil.

„Am interpretat acest lucru în felul următor: s-a spus că este interzis și cadrul didactic va fi pedepsit pentru aceasta, părinții nu-l mai divulgă. Ei refuză să participe la cercetare. Prin alte cuvinte, fenomenul în societate există, dar pe agenda publică el nu regăsește, nu se discută”, explică Anatol Gremalschi.