Încet, dar sigur gerul pune stăpânire pe țara noastră. Cei mai speriați de temperaturile cu minus sunt oamenii care nu au un adăpost deasupra capului. Ca să nu moară de frig, aceștia sunt nevoiți să se refugieze, pe timp de noapte, în locuri cât de cât încălzite, în timp ce ziua fie vând diferite lucruri, fie cerșesc. În ajutorul lor este și un centru de găzduire, pus la dispoziție de autoritățile municipale, unde pot să se dezmorțească și să mănânce pe săturate.

Este ora 8 dimineața, iar afară sunt -6 grade. Acoperiți de fulare și haine groase, oamenii merg grăbiți pe străzi, pentru a ajunge cât mai repede la căldură. Ala Șevcenco, în vârstă de 68 de ani, însă nu se grăbește nicăieri, pentru că nici nu are unde. De aproape 20 de ani, stă în stradă toată ziua unde vinde diferite obiecte pe care le primește de la oamenii care nu au nevoie de ele.

Desigur că este greu să reziști. Trebuie cumva să mă mențin în viață, trebuie să mănânc ceva. Vedeți în ce umblă îmbrăcată. Vinzi vreun obiect și cumperi produse alimentare”, Ala Șevcenco.

De 18 ani și-a pierdut locuința, în urma unui proces de judecată inechitabil, spune femeia.

Unde? Afară. Afară locuiți? Da. Desigur, mai găsesc vreun loc unde să dorm, dar pentru ce mie aceasta?”, Ala Șevcenco.

Pe o altă stradă din capitală l-am găsit pe moș Anatolie, cerșind. Și dacă zilele și le petrece pe drumuri, noaptea spune că are unde se încălzi, într-un adăpost temporar.

Am să stau în casă sau ce? Nu am înghețat. Toți apropiații mei au murit și acum am tratament”, moș Anatolie.

Pentru a nu îngheța de frig, unii aleg să meargă la Centrul de găzduire a persoanelor fără adăpost din Chișinău de pe strada Haltei. De câteva săptămâni, aici locuiește și mătușa Feodosia, care spune că a fost alungată din casă de surorile ei. Femeia a muncit 35 de ani în calitate de ginecolog la o instituție medicală din Chișinău, iar acum…

Au luat și m-au alungat și mi-au zis să mă duc unde am fost până acum. Dar nu se face așa, trebuie să te ia și să nu te alunge ca pe un câine. Și iaca nu am pe nimeni, am rămas pe drumuri. Mă scol și mă culc plângând”, Feodosia, beneficiara centrului.

Elena este o altă beneficiara a centrului. Se află aici abia de câteva zile, dar spune că-i place. Până acum a locuit în raionul Telenești, dar a ajuns în Capitală, după ce a fost alungată, împreună cu fiul său, de propriii părinți.

Este bine, Mănânc. Uneori, la prânz ne dau supe”, Elena, beneficiara centrului.

Chiar dacă băiatul femeii a ales să locuiască separat de ea, Elena speră să-l revadă măcar de sărbători.

Poate de Revelion, dacă îmi va reuși să merg acolo unde va fi pomul de Crăciun, poate am să-l întâlnesc”, Elena, beneficiara centrului.

La moment, beneficiază de serviciile centrului, pe timp de noapte 65 de oameni, dar ne așteptăm în fiecare zi ca numărul acestora să crească. Avem 35 de persoane, care locuiesc permanent, inclusiv ziua, pe teritoriul centrului”, Marcel Dița, psihologul centrului de găzduire a persoanelor fără adăpost.

Reprezentații centrului spun că, anul trecut, au fost zile când se adresau și câte 150 de persoane. Ca să încapă toți, aceștia au fost cazați pe saltele și paturi pliante. Cei de la centru spun că ar mai avea nevoie de îmbrăcăminte și încălțăminte pentru bărbați. Instituția activează non-stop, iar serviciile acesteia sunt gratuite, fiind finanțate de primăria Capitalei. Aici, persoanele primesc consiliere psihologică, socială și juridică.

Reporter: Ana Sârbu
Imagine: Oleg Cozlov