România a fost condamnată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) pentru eliberarea din funcție a unui procuror-șef pentru că ar fi oferit informații mijloacelor media despre o anchetă pendinte legată de un trafic de influență. Astfel, Guvernul României trebuie să-i achite fostului procuror 4,500 EUR cu privire la prejudiciul moral și 1,825 EUR cu privire la prejudiciul material.

Mai exact, în mai 2009, Consiliul Superior al Magistraturii a constatat comiterea de către reclamant, care la acea data era procuror-șef, a două încălcări disciplinare: omisiunea de a respecta secretul deliberărilor sau al documentelor confindențiale; și lipsa de respect față de colegi în exercițiul sarcinilor sale. Consiliul a notat că reclamantul a emis un comunicat de presă și a dat un interviu la televiziune prin care dezvăluia informații despre o operațiune în flagrante delicto relativă la o anchetă penală legată de un trafic de influență. Aceste informații i-au permis presei să-l identifice pe judecătorul G.E. ca presupus destinatar al banilor. Recursul reclamantului împotriva deciziei a fost respins, iar acesta a fost eliberat ulterior din funcție.

În drept – Articolul 10: Reclamantul a făcut declarațiile imputate în fața presei în contextul îndeplinirii sarcinilor sale de membru al personalului desemnat să ofere informații către presă, o poziție pe care acesta o ocupase în ultimii cinci ani. În această calitate, ținea de sarcina sa profesională să ofere informații presei despre investigațiile care atrăgeau atenția media, cum ar fi cazul de trafic de influență în discuție.

Obiectul comunicatului de presă emis de către reclamant îl constituia o chestiune de interes public. Operațiunea în flagrante delicto și anchetarea traficului de influență treziseră interesul la nivel local, iar reclamantul a considerat că este potrivit să informeze presa despre anumite aspecte ale anchetei. Procedând astfel, reclamantul a acționat cu atenție, abținându-se să dea vreun nume al vreunei persoane implicate. El nu a adoptat nicio poziție cu privire la vinovăția persoanelor implicate, ci a oferit, pur și simplu, o descriere sumară a cauzei de urmărire penală, aflată la etapa sa inițială. Comunicatul său de presă, așa cum o confirma procurorul responsabil de caz, nu a prejudiciat desfășurarea adecvată a anchetei pendinte.

Mai mult, reclamantul nu a utilizat sau citat vreun document protejat de secretul anchetei judiciare sau nu a dezvăluit informații confidențiale referitoare la procedurile penale pendinte. La data la care reclamantul a emis comunicatul de presă, informațiile privind operațiunea în flagrante delicto nu mai era confidențială, de vreme ce doi jurnaliști care fuseseră prezenți la incident au publicat articole, însoțite de fotografii făcute cu această ocazie. În consecință, nu a existat nimic în declarațiile reclamantului care să le fi permis autorităților naționale să-l acuze de încălcarea secretului anchetei penale.

Cu privire la presupusul impact asupra reputației profesionale a judecătorului G.E., Curtea nu a fost convinsă că comunicatul de presă sau interviul imputat puteau fi considerate un atac care să depășească pragul de gravitate cerut și care să fie apt să provoace un prejudiciu reputației profesionale a judecătorului. Consiliul Național al Audiovizualului, care a examinat plângerea judecătorului G.E. privind modul în care canalul de televiziune a transmis știrile despre operațiunea în flagrante delicto, a conchis că reputația judecătorului nu a fost prejudiciată. Mai mult, considerând că comunicatul de presă și interviul cu reclamantul l-au defăimat pe judecătorul G.E., autoritățile naționale nu au ținut seama de faptul că declarațiile imputate nu emanau de la reclamant, ci de la un terț. În fine, nu a existat nicio dovadă că autoritățile naționale au efectuat un exercițiu de punere în balanță între nevoia de a proteja reputația judecătorului G.E. și dreptul reclamantului de a comunica informații privitoare la chestiuni de interes general care vizau anchete penale pendinte. Ele și-au limitat analiza la o simplă discuție despre prejudicierea reputației judecătorului, fără să aibă în vedere argumentul reclamantului potrivit căruia afirmațiile imputate au fost făcute de către un terț și fără să țină cont de criteriile stabilite în jurisprudența Curții.

În concluzie, standardele aplicate de către tribunalele naționale nu au fost compatibile cu principiile cuprinse în articolul 10 din Convenție și nu au fost invocate motive „relevante și suficiente”. Prin urmare, ingerința a fost disproporționată față de scopul urmărit și nu a fost „necesară într-o societate democratică”.

Această traducere aparține Curții Constituționale a Republicii Moldova.