Participanții, reprezentanți ai instituțiilor publice cu atribuții electorale, analiști politici, reprezentanți ai societății civile cu interes în zona electorală și reprezentanți ai mass media, au apreciat că legislația electorală a Republicii Moldova trebuie actualizată și modernizată, dar că se impune, în același timp, și construcția și consolidarea funcțională a instituțiilor care gestionează sau girează procesul electoral (Comisia Electorală Centrală, Agenția Națională de Integritate, Consiliul Coordonator al Audiovizualului).
Neregulile din campania electorală (în principal abuzul de poziție, prin utilizarea resurselor publice în scopuri personale sau de grup) și din ziua votului (cum ar fi transportul organizat al votanților de către unii competitori electorali) au trecut, în majoritatea lor, nesancționate. Se impune, de aceea, o analiză serioasă a modului în care autoritățile statului sunt echipate pentru a identifica, împiedica și sancționa astfel de abuzuri.
Se impune, de asemenea, o creștere a gradului de educație a alegătorului, care s-a aflat, în alegerile din 24 februarie 2019, în fața unui sistem insuficient cunoscut și explicat, a unor oferte electorale neadecvate și informat parțial și prătinitor de mass-media asociată direct unora dintre concurenții electorali. Adresându-se acestui electorat captiv, ofertele electorale au fost mai degrabă populiste, făcând promisiuni care nu se pot susține economic sau instituțional. Introducerea circumscripțiilor uninominale, menită să crească răspunderea parlamentarilor față de circumscripția care i-a votat, i-a împins pe candidați să își “personalizeze” ofertele, astfel încât acestea au devenit mai potrivite unor alegeri locale. S-a pierdut astfel, în parte, perspectiva legislativă, sistemică, națională pe care alegerile parlamentare ar fi trebuit să o aibă.
Noul sistem a adus inegalități în “greutatea” mandatelor parlamentare, un astfel de mandat putând fi câștigat în unele circusmcripții cu mai puțin de 3.000 de voturi, în timp ce în altele câștigătorul a adunat peste 40.000 de voturi. Sistemul duce și la “pierderea” unor voturi (cei care au votat pentru candidații necâștigători vor fi reprezentați de cel ales de un număr semnificativ de mic de alegători). Problema ar putea fi înlăturată prin introducerea votului în două tururi pentru circumscripțiile uninominale, care ar asigura o mai mare reprezentativitate a câștigătorului.
Accesul la procesul electoral și exercitarea dreptului de vot nu au fost realizate pe deplin în scrutinul din 24 februarie. Cea mai mare problemă a fost reprezentată de decizia de a permite votarea în străinătate doar în baza pașaportului valabil. Actul de identitate este cel care atestă calitatea de cetățean al statului moldovenesc și votarea ar trebui să se facă în baza acestui document pentru a asigura dreptul la vot garantat prin Constituție. Modul în care au fost trasate circumscripțiile electorale și stabilită poziționarea secțiilor de votare a constituit un alt element care a dus la restricționarea exercitării dreptului la vot. În pofida promisiunilor guvernamentale, secțiile nu au fost pe deplin accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe motorii sau vizuale. Autoritățile trebuie să justifice aceste neajunsuri.
Votul mixt nu a rezolvat problema unei reprezentări de gen egale în Parlament. Conform datelor analizate, ponderea femeilor care au intrat în Parlament în baza votului pe listele de partid este semnificativ mai mare (circa 30%) decât cea a celor care au intrat în baza votului uninominal (circa 20%), în condițiile în care toate partidele au îndeplinit condiția formală de a avea pe listele de candidați 40% femei. Se impune analizarea elementelor care condiționează reprezentarea echitabilă a femeilor în parlament: plasarea lor pe poziții eligibile în cadrul listelor, accesul la resurse financare suficiente pentru campania electorală, crearea unui mediul permisiv pentru promovarea femeilor în politică. Participarea la vot a femeilor a fost, însă, proporțională și nu s-au înregistrat scăderi ale ponderii femeilor în numărul votanților față de alegerile precedente.
Campania electorală a fost marcată de inegalități. Nu toți candidații au avut acces echitabil la mass media și reprezentarea lor a fost inegală, unii dintre aceștia beneficiind de o supra-expunere pozitivă sau critici exagerate. Dezbaterile electorale au fost irelevante, temele importante pentru niște alegeri legislative au fost adesea evitate și discuțiile s-au cantonat în zona diferențelor de opinii sau chiar a atacurilor la persoană. În aceste condiții, acoperirea mediatică a campaniei electorale a fost un exercițiu de uzură pentru mass-media, consumând resurse fără a aduce un plus real de informație pentru alegător. S-au înregistat demersuri de manipulare a opiniei pblice, prin punerea în circulație a unor informații false, dar și prin distribuirea preferențială a unor sondaje de opinie favorabile unuia sau altuia dintre concurenții electorali. Mediile publice au eșuat în misiunea lor de a informa echitabil alegătorii și s-au plasat, predictibil după aprecierea analiștilor, în tabăra guvernamentală. Rețelele sociale au jucat un rol important în campania electorală și ar fi utilă o monitorizare a discursurilor candidaților pe aceste rețele, pentru respectarea regulilor jocului electoral.
Potrivit experților, introducerea votului în două tururi (în cazul circumscripțiilor uninominale), introducerea de reglementări clare și aplicarea consecventă de sancțiuni proporționale pentru încălcarea lor, un dialog sincer al actorilor politici cu publicul și o susținută informare și educare a electoratului sunt obligatorii pentru asigurarea derulării de alegeri libere și corecte în Republica Moldova.
