Cadouri sub bradul împodobit, mase pline cu bucate și cu familiile alături. Așa au arătat sărbătorile de iarnă pentru majoritatea dintre noi, norocoși să-i avem pe cei dragi în preajmă. Aceste clipe magice, însă, practic s-au șters din memoria bătrânilor de la Azilul Republican din capitală. Unii dintre ei nu și-au mai îmbrățișat rudele de ani buni, iar azilul le-a devenit a doua casă și, cel mai probabil, ultima.
Sărbătorile de iarnă sunt fără farmec, dacă la ele nu participă și Lidia Tiuleacov, vedeta azilului. Femeia are deja 90 de ani, dar este sufletul instituției, fiind responsabilă de activitățile culturale. Nu în zadar i-a fost oferit această responsabilitate. În trecut, doamna Lidia a fost impresar artistic la Filarmonica Națională. La azil a ajuns în 2002, după ce a și-a pierdut apartamentul și banii, pentru că banca a dat faliment. Are doi copii și trei nepoți, iar tradițional în ajunul Crăciunului, le trimite cărți poștale. Tot mai speră să primească răspunsuri.
„Nepoțica rar când vine, dar vine. Ceilalți nimeni nu vin. Nici nepotul, nici strănepotul nu au când și… nu au când”, Lidia Tiuleacov.
Petrece sărbătorile de iarnă la azil. Recent, a reușit să facă reparație în cele două camere, în care stă. Pensia de 450 de lei nu îi permite să organizeze o sărbătoare pompoasă, așa că se hrănește, mai mult, cu amintiri.
„Cu cadouri era numaidecât, cu cadouri, cu brad. Făceam singură jucării, desenam, făceam foarte frumos”, Lidia Tiuleacov.
Și alți bătrâni de aici trăiesc mai mult cu amintirile despre vremurile de cândva. Ca să nu se șteargă din memorie, oamenii se pierd minute în șir, uitându-se la fotografiile vechi.
„Iată, uitați-vă, nepoții mei. Fiul și nevasta sa. Când au timp liber, ei vin. Aș vrea să-i văd mai des, dar e imposibil”.
„Îl întâlneam desigur bine. Cu toată familia, cu toate neamurile, cumătrii. Și acum e bine”.
Unii bătrâni nu vor să devină o povară pentru copii, astfel că mai bine rămân la azil, mai ales că aici au parte de mai multe servicii la preț redus, dar și de evenimente culturale.
„Aici doar noi avem și surori medicale, medic, masaj, fizioterapie”.
„Majoritatea copiilor sunt plecați peste hotare și vin de obicei odată pe an”, Gheorghe Bejenari, directorul Azilului de Bătrâni.
Azilul republican este gestionat de către stat. Aici trăiesc 178 de bătrâni, 90 dintre care sunt țintuiți la pat.
