Drumul vinurile noastre a fost extrem de tumultos, dar locul unde au ajuns acum este cel pe care mulți nici nu-l visau, iar alții nu credeau în el. Puternic afectată de embargourile impuse de Rusia - cel din 2006, urmat de cel din 2013 -, industria vinicolă a trebuit să se refacă după pierderile financiare și de imagine. Mulți nu au rezistat și au dat faliment. Însă, cei care au rămas pe piață au prins rădăcini și mai adânci, gata să reziste oricărei alte provocări. Este bine știută expresia: ceea ce nu te omoară, te face mai puternic, care a funcționat și în cazul acestei ramuri. Reportajul este despre cum producătorii de vinuri de la noi au transformat o criză fără precedent într-o oportunitate. Nu doar atât. Au reușit să ofere industriei vinicole un loc important în economia țării. Cu o cifră de afaceri de 3, 2 miliarde de lei formează circa 2% din Produsul Intern Brut și oferă locuri de muncă pentru aproximativ 150 de mii de oameni, se arată într-un reportaj marca "Moldova gândește" de la TV8.
Moldovenii și vinul. Ori vinul și moldovenii. Oricum ai inversa locul celor două cuvinte relația dintre ele nu se va schimba câtuși de puțin. Din cele mai vechi timpuri, gospodarii de pe această palmă de pământ țineau cu tot dinadinsul să producă vin, pe care-l păstrau în locuri speciale, ca să nu-și piardă din calitate. Și acum, în beciurile din țară, butoiul cu vin stă la loc de cinste. Iar acolo unde este vin, este și distracție. E plin internetul cu ele.
De-a lungul anilor, vinul moldovenesc a avut un drum cu multe hopuri și a cunoscut mai multe etape: de la vinul produs mai mult pentru consum personal, la unul prezent în toate restaurantele de top din țară și atât de select încât suflă-n ceafa multor vinuri celebre internaționale. Cum s-a ajuns aici? Vă propun să ne întoarcem la anul 2006, an de care mulți producători de vinuri își amintesc cu înfrigurare.
După o răcire constantă a relațiilor din Republica Moldova și Federația Rusă, ce a început cu nesemnarea memorandumului Kozac, partea rusă a impus un embargo total pe vinurile moldovenești. Și asta pentru că s-ar fi depistat o concentrație prea mare de pesticide. Peste ani, Vladimir Voronin, care era în acel moment președintele țării, le-a dat dreptate rușilor. Chiar dacă o mulțime de specialiști au explicat că a fost vorba de o decizie exclusiv politică, țara noastră pornind, în perioada respectivă, pe drumul integrării europene.
„- Ce a urmărit Rusia când a interzis importul de vinuri moldovenești? I-a reușit?
- Au fost mai multe acolo. Și nesemnarea documentului a influențat, dar și comportamentul obraznic al vinificatorilor noștri. Ei credeau că pe piața rusească pot să ajungă orice este vopsit în roșu, dar pretinde a fi „vin moldovenesc”. Da, și-au făcut de cap. De aceea, au fost puși la respect”, a declarat fostul președinte, Vladimir Voronin.
Un an mai târziu, în 2007, o parte din vinurile moldovenești au revenit pe piața din Rusia, după ce relațiile diplomatice dintre cele două țări au început să se încălzească, Voronin apropiindu-se din nou de Kremlin.
„În ultimii doi ani, asistăm la o dinamică pozitivă a relațiilor bilaterale”, a mai adăugat fostul președinte, Vladimir Voronin.
A urmat un alt embargo, la fel de dureros: în 2013. Și în acest caz, decizia a fost de natură politică, fiind luată chiar în ajunul semnării Acordului de Asociere cu Uniunii Europene.
„Eu nu am mai înțeles de ce Rusia a instituit aceste sancțiuni”, a menționat fostul prim-ministru, Iurie Leancă.
De fiecare dată, rușii, prin intermediul șefului de la Rosselhoznadzor, Ghenadie Onișcenco, susţineau că vinurile moldovenești ar fi periculoase din cauza unui conținut ridicat de dibutil ftalat - un compus care nu ar trebui să se regăsească în vin. A devenit celebră fraza lui Onișcenco, atunci când a spus că vinurile noastre sunt bune pentru a vopsi... gardurile.
„Specialiștii moldoveni au pierdut orice încredere pe care am vrut să le-o încredințăm”, a vorbit șeful Rosselhoznadzor, Ghenadii Onișcenko.
A criticat calitatea vinurilor moldovenești și președintele rus, Vladimir Putin. În anul 2013, la un eveniment public, liderul de la Kremlin a declarat că niciun francez, italian ori spaniol nu va accepta vinul produs în Republica Moldova.
„Vă spun sincer. Sunt convins 100%. Încercați să transportați. Fermierii și producătorii de vinuri vor întoarce toate cutiile, le vor distruge și le vor arunca în canal”, a menționat președintele Rusiei, Vladimir Putin.
Embargourile pe vinurile moldovenești au fost un șoc pentru producătorii de la noi, pentru care piața rusească era principala piață de desfacere. În 2006, compania fondată de Tatiana Croitoru la fel depindea atunci de Rusia. 95 la sută din vinuri erau duse încolo. Însă, interzicerea exportului a avut și efecte benefice.
O altă vinărie, o altă istorie, dar foarte similară.
Consecințele acestor interdicții au fost enorme. În bani, pierderile se cifrează la cel puțin 350 de milioane de euro, arată un studiu. Însă, nu doar financiar au fost înregistrate pierderi. Și imaginea sectorului vinicol pe piețele internaționale a fost șifonată, iar bunul nume încă nu a fost reabilitat pe deplin.
Starea de letargie a durat cam patru ani, timp în care vinificatorii încercau să găsească soluții pentru a supraviețui loviturilor. Unii producători erau nostalgici după piața din Rusia, pe când alții căutau cum să cucerească și alte piețe, până atunci mai puțin accesibile pentru ei.
Perioada de glorie pentru vinurile din Republica Moldova durează de 6 ani încoace. Cu suportul partenerilor externi, zeci de vinificatori mici și-au lansat afaceri în acest sector. Iar granzii cuceresc noi piețe de desfacere, astfel încât se poate spune că vinurile produse în țara noastră au ajuns pe toate continentele. Totuși, principala piață este, la momentul de față, România, fiind și o pistă de lansare pentru statele din blocul comunitar.
La concursurile internaționale, vinurile noastre se aleg cu premii valoroase. Un exemplu este și vinul Negre 2017, gândit și produs de compania Tatianei Croitoru, care a fost desemnat cel mai bun vin roșu din lume, la ultima ediție a Concursului Mondial de Bruxelles.
Datorită premiilor pe care companiile le obțin la concursurile internaționale, imaginea vinurilor moldovenești crește de la an la an. Compania în care activează Eugen Comendant a fost, anul trecut, cea mai premiată vinărie, din întreaga lume.
Ora 19 seara, centrul capitalei. În fața unui local modest, în care sunt servite doar vinuri moldovenești, este deja forfotă. Lumea, de diferite naționalități și vârste, se adună ca să ciocnească un pahar de vin. Direct în stradă, fără pretenții de a sta la masă și într-un format cât mai intim. Uneori vin fără motiv, doar ca să se mai relaxeze. În cazul celor trei tinere, sărbătoreau revenirea uneia dintre ele din Olanda.
Atât de devotată sunt. De aceea și ne-am întâlnit.
„Acum sunt niște vinuri moldovenești, de care mă mândresc”.
„Sunt ceva locuri si in Amsterdam unde poți sa bei vin moldovenesc. Când am ocazia, servesc un pahar de vin”.
„Bine că se dezvoltă așa o cultură, că poți să bei un pahar de vin fără să ai sarmale pe masă”.
„- Așa cum mi s-a spus, vinul este produs abia al doilea an, este o vinărie mică. Scot pe piață în jur de 500 de sticle. Este foarte gustos. Este din soiurile târzii, este aromat. Vin aici, repetat, anume pentru acest tip de vin.
-Cât de des veniți? După lucru? După școală, că nu știu câți ani aveți...
-După lucru”.
De regulă, oaspeții nu se grăbesc să-și umple paharele. Întâi de toate, vor să afle istoria vinului pe care îl vor consuma. Somelierul Maxim Levcenco este gata oricând să-i îndrume în lumea aromelor și a gusturilor unice:
„Recomand vinurile și nu este neapărat să-mi placă mie”.
„- Astăzi am degustat câteva tipuri de vin. Nu-i dau denumirea, dar cred că o să vă prindeți și singuri, pentru că nu sunt multe pe piața locală. Și vinul roșu, produs tot din soiuri moldovenești. Îi servim pe oaspeții noștri.
- Ce părere au despre vinurile noastre?
- Foarte gustoase, mai ales raportat la preț-calitate. Fabulos!”.
Pe rafturile acestui wine shop, găsești practic doar sticle de vinuri produse de vinăriile din țară. Majoritatea 97 de procente sunt vinuri moldovenești.
Localul are un an de când și-a deschis ușile pentru oaspeți, timp suficient ca să-ți dai seama dacă ideea afacerii a fost una bună sau dacă ai dat-o în bară.
„După cum vedeți, nu. Este logic să deschizi un așa local. Problema este în reacția oamenilor. Cum o să reacționeze”, a vorbit somelierul, Maxim Levcenco.