Aspectele solicitate Curții Constituționale pentru interpretare:
1. Ce acțiuni întreprind Prim-ministrul și Parlamentul când Președintele refuză propunerea repetată de numire în funcție a unui ministru?
2. Care este soluția pentru evitarea unui blocaj instituțional, în cazul încălcării de către Președintele obligației constituționale de numire în funcție a unui ministru la propunerea repetată a Premierului, conștientizând faptul că, o eventuală suspendare din funcţie a Șefului statului nu este posibilă?
3. În vederea asigurării securității naționale, este posibilă intrarea în exercițiul funcției a persoanei desemnate repetat de către Prim-ministru, în funcția de ministru al Apărării după expirarea termenului de 14 zile, în caz de neemitere de către Președinte a decretului și în ce condiții?
În hotărârea Curții din 29 decembrie 2015, este specificat rolul decisiv al Parlamentului în raport cu Preşedintele în procedura de formare şi învestire a Guvernului. Dacă programul şi lista membrilor cabinetului de miniștri sunt acceptate prin votul majorității parlamentare, atunci Preşedintele Republicii are un rol formal şi strict protocolar – emiterea Decretului şi primirea jurământului de credinţă, fiindcă Executivul va răspunde politic doar în faţa Legislativului, ce-ls poate demite.
De asemenea, în hotărârea din 24 ianuarie 2017, Curtea a menţionat că autorităţile publice au obligaţia constituţională să colaboreze, aplicând principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Șeful statului poate să refuze o singură dată propunerea Premierului de numire a unei persoane într-o funcţie vacantă de ministru şi să-i ceară să facă o altă propunere. Ulterior, o nouă persoană sau aceeași candidatură reiterată pentru funcţia de ministru, Preşedintele este obligat să o numească.
