Asociația Promo-LEX a realizat un infografic în care ilustrează ce „cadou” primesc unii absolvenți din regiunea transnistreană, copii ai căror drept la educație le este încălcat continuu:
Drumul spre carte al unui absolvent al Liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din or. Grigoriopol este echivalent cu o călătorie din Vladivostok până în Mozambic, adică circa 43 mii km parcurși cu autobusul școlar sau cel puțin 715 ore sau 30 zile.
Această instituție cu predare în limba română din or. Grigoriopol, regiunea transnistreană, a fost evacuată în 2002. De atunci, își desfășoară activitatea didactică în incinta liceului din s. Doroțcaia (Dubăsari), aflat la o distanță de 10 km într-o direcție. Iar dreptul la educație al acestor copiii este încălcat continuu.
Până în prezent sunt cinci generații de elevi care au parcurs acest drum, timp de 12 ani pentru a putea studia în limba română.
Reaminim că, la 19 octombrie 2012, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a condamnat Rusia pentru violarea dreptului la educaţie în regiunea Transnistreană
Prin Hotărârea CtEDO a recunoscut violarea Articolului 2 Protocol 1 – Dreptul le Educaţie în raport cu Federaţia Rusă. În acelaşi timp, Curtea a stabilit că Republica Moldova nu se face vinovată de violarea dreptului la educaţie în cauzele date.
Curtea acordă cu titlu de prejudicii morale reclamanţilor 1 milion şi douăzeci de mii Euro şi 50 mii Euro cu titlu de costuri de reprezentare.
Reclamanții sunt cetățeni ai R. Moldova și locuitori ai regiunii transnistrene, parte a teritoriului suveran al Republicii Moldova, ce se află sub controlul de facto al unui regim separatist, susţinut de Federaţia Rusă. Cauzele au fost expediate în 2004 și respectiv 2006 de către părinți, profesori și elevi din localitățile Râbnița, Tighina (Bender) și Grigoriopol din regiunea transnistreană a Republicii Moldova și vizează încălcări ale drepturilor acestora la educaţie, la viaţa privată, precum şi ale dreptului la nediscriminare.
În 1992 controlul asupra unei părți din estul Republicii Moldova a fost preluat prin violență militară și cu suport din exterior. Auto-proclamata administrație a iniţiat procedura de adoptare a unei „legi” care urmărea interzicerea utilizării alfabetului latin pentru limba română (definită drept moldovenească) în toate domeniile vieţii publice din regiune. Astfel, a fost impus alfabetul chirilic pentru instituțiile de învățământ din regiune, elevii și părinții fiind obligați să accepte această anomalie lingvistică, o combinaţie a limbii vorbite şi scrise, ce nu este utilizată pe larg nici chiar în regiunea respectivă.
Reclamanţii în această cauză au fost obligați să accepte educarea copiilor lor contrar propriilor convingeri sau să reziste numeroaselor presiuni din partea administrației ilegale din regiune. Reclamanții au insistat ca instituțiile lor să rămână sub jurisdicția și programul educațional al autorităților constituționale, predarea fiind efectuată în limba română în forma ei firească, cu grafie latină. În consecinţă, ei au fost supuşi unor politici instrumentate de lichidare prin asedierea și blocarea şcolilor cu predare în grafie latină, precum și acțiuni de intimidare și persecutare, reţinere şi „urmărire penală”, a profesorilor, de ameninţări și hărţuiri a elevilor şi părinţilor lor.
