Mai jos vă prezentăm 10 istorii selectate din declarație comună a femeilor, prin care cer autorităților să inițieze un control amplu al stării actuale a serviciului perinatal.
1. Ana Z. (Reclamă: malpraxis, incompetență, violență verbală)
Prima sarcină am monitorizato la medicii din Anglia și totul a fost bine. La a doua sarcină eram în Republica Moldova, unde am întâlnit des o atitudine negativă din partea unor medici. Numai în unul dintre cazuri, la USG, l-am întrebat pe domnul C. dacă va fi fetiță sau băiat, la care acesta mia zis răspicat: ”Of, voi, mamele… Zi mulțumesc că nu-i animal”. La această situație a asistat și fetița mea mai mare, situație care a avut asupra ei un impact emoțional negativ. Copilul s-a născut cu un hematom extern la cap. Când am întrebat ce s-a întâmplat, mi s-a spus expeditiv că ”s-a lovit de căile nașterii”. Eu bănuiesc însă că a fost lovit în cap cu obiectul metalic cu care au fost sparse apele. Se întâmpla în 2010, n-am putut demonstra nimic, dar îmi doresc măcar alte mame și copii să nu trăiască situații similare.
2. Ina C. (Reclamă: corupție, indiferență, condiții de spitalizare deplorabile)
„Am fost însărcinată în 2013. Când trebuia să nasc, ambulanța a venit abia peste două ore. Le-am zis să mă ducă la CMC, iar ei mi-au cerut bani pentru că ”e departe”. Nașterea a fost rapidă, dar când m-am trezit dimineața a venit sora medicală și a cerut bani ”pentru secție”. Au adus și o pacientă cu cezariană, care a spus că nu poate să se ridice după portmoneu și sora medicală a zis că poate ea să caute în geantă.
Am născut vineri, iar sâmbătă și duminică nu a venit niciun medic. Copilul a plâns toată noaptea, dar nu a venit nimeni să întrebe de ce. Spre dimineață, am găsit asistenta medicală de gardă, i-am zis că plânge continuu. Mi-a zis că ”La voi la toate femeile azi plâng copiii, nici nu mă lăsați să dorm. Poate îl doare burtica”, dar medicament nu are, să caut singură.
În salon erau țânțari, pe pereți mucegai, baia dezastruoasă, fără hârtie igienică sau săpun. Eram obosită, nedormită, aveam febră, copilul plângea… iar sora medicală se uita la mine și mă certa spunând că ”îmi vine să bat așa mame”. Acolo și fiind mamă poți să plângi zile în șir și nimeni nu te întreabă cum te simți, dacă ai nevoie de ajutor. Mai ales cadrele medicale de serviciu aveau o atitudine care lăsa de dorit în absența medicilor, sâmbăta și duminica. La externare mi-ai dat o anchetă și am scris acolo plângere, dar ulterior nu au întreprins nimic. Când am mers în alt salon să facă bebelușului vaccin, medicul a zis că e nevoie să dau bani ”pentru reparația cabinetului”.
La externare mi-au zis să trecem printr-un birou. Am mers să vedem de ce ne cheamă. Au început să ne filmeze și fotografieze fără a-mi cere acordul. Au zis că această felicitare e cadou de la administrația spitalului, dar la urmă au anunțat cât costă fotografiile și video. Banii strânși nu erau înregistrați nicăieri”.
3. Mariana F. (Reclamă: Violență verbală, corupție, indiferență)
„După prima naștere și atitudinea personalului medical am ieșit din spital plângând și nu erau lacrimi de fericire… Am intrat în sala de nașteri la Maternitatea nr.1 cu contracții puternice. Moașa de serviciu mi-a zis că nu îmi primește nașterea fiindcă în caietul de sarcină lipsea un certificat eliberat de policlinică. Mi-a spus sec “nu ma interesează ca ai contracții, întâi te duci la policlinică și îmi aduci certificatul, că pe urmă eu răspund de situație”. După ce am trimis soțul la policlinică, aceeași moașa mă întreabă “da unde e săpunul? Tu nu ai adus săpun? Eu cu ce o să-mi spăl mâinile?”. În timp ce eu deja împingeam copilul, lângă mine era doar femeia de serviciu.
Întâmplator a intrat în sala o infirmieră și a văzut că capul copilului deja era afară. Când am născut, neonatologul nu era in încăpere, așa cum trebuia. A intrat peste vreun sfert de oră, când copilul era deja măsurat, cântărit și spălat. Doar a intrat și a început repede să completeze actele. Eu i-am dictat ora nașterii, greutatea și înălțimea copilului. Mai târziu același neonatolog refuza să îmi examineze copilul și îmi spunea că trebuie sa îl interneze la reanimare fiindcă nu adaugă în greutate. Copil născut de 3800 și 55 cm și care adăuga în greutate mai mult decât ceilalți copii din salon. Aceasta atitudine venea din cauza faptului că nu i-am pus nimic în buzunar. Ajunsă în salon după naștere am mai descoperit că timp ce eu nășteam mi-au fost furate multe lucruri de igienă personală din geantă. Relatarea este superficială, fără a intra în detalii, dar experiența în sine a fost
umbrită de aceste momente absurde, care nu ar trebui sa se întâmple nicăieri în lume”.
4. Veronica P. (Reclamă: Indiferență, corupție)
„După 12 ore de chin, nu puteam naște, doctorul a vrut să încerce cu clestele. Pentru că eu am refuzat, am fost lăsată singură pe masa de naștere până aproape mi-am pierdut cunoștința. Mi s-a făcut cezariana, după care fiecare care se atingea de mine îmi aducea aminte că trebuie să îi mulțumesc. Mi s-au cerut bani pentru reparație, pentru tot felul de preparate pe care nici nu mi leau administrat. Copilul a stat o zi neschimbat fiindcă pe moașă am uitat să o mulțumesc. S-a întâmplat la CMC pe 07.07.2016”.
5. Eugenia P. (Reclamă: Indiferență, violență verbală)
„Nașterea s-a declanșat cu două săptămâni înainte de termen după ce a murit tatăl meu. De stres, au început durerile. Asistenta din ambulanță mirosea a alcool, iar când am rugat-o să mă ducă la Spitalul Nr.1 au zis să le dăm 200 de lei și ne duc unde vrem. Când am ajuns la spital simțeam că îmi ies ochii de durere, iar ei m-au trimis la registratură fără să mă vadă vreun medic. Când au ajuns să mă examineze, una se uita, altele două râdeau.
Înainte să plece îi zice ironic soțului meu – ”iaca vedeți ce se întâmplă când vă căsătoriți cu copchile?” Am răbdat de pe 30 pâna pe 31 august, dar nu mai puteam ține pe piciore. Rugam să cheme pe cineva să mă ajute, dar refuzau, când au vazut că dau ochii peste cap și am facut tot pe mine au fugit și au chemat un alt medic
barbat mai în vârstă, amabil. Auzeam ca prin vis cum striga la ele că trebuiau să-l cheme mai devreme – ”Voi ce, vreți să răspundeți de ea sau de copil? Ea trebuia să nască demult”. Pentru cezariană era prea târziu. Și înainte și la externare ne-au cerut bani. S-a întâmplat în 2012, la Spitalul nr.1”.
6. Valentina C. (Reclamă: Corupție, incompetență, indiferență, violență verbală, lipsa medicamentelor)
„În maternități se dă mită de la servitoare până la șeful secției 3 000-3 500 de lei, adică “cât poți” pentru naștere. Eu nu am plătit și am fost rău chiuretată încă de două ori cu febră de 39 de grade. La fel, se dau și bani ”pentru săpun în secție”, bani infirmierei pentru transferul copilului în stare gravă în secția prematuri (eu, în neștiință, prima dată i-am zis numai mulțumesc). O altă problemă e umilirea și neglijența. Mamelor li se adresează fraze de genul: “nu rage, nu te holba, haidi suie femeie hăi, da poate tu ai păduchi” – asta-i deja o normă. Nu mai puțin gravă e problema incompetenței profesionale și insalubrității. Servitoarele “fac curat” în secția reanimare cu mănuși murdare, pachetele de gunoi se golesc și se flutură gunoiul chiar în încăperea unde se afla copiii și
culmea (!) – se pun înapoi , ca secția “nu are bani “ ca să arunce pachetele de gunoi ”așa, în vânt”.
Nu există nici baie cu apa caldă. Baie era, dar cu cheie, plăteai – făceai baie. Și multe altele. Am stat două luni în iad, a fost o experiența oribilă. Eram în travaliu vis a vis de sala de nașteri și nu s-a apropiat nimeni toată noaptea, nu aveai de la cine cere un pahar de apă. La fel, nu aveai voie sa scoți un sunet “ca surorile și pacientele nu se pot odihni”. Nu există nici sonde pentru prematuri, trebuiau cumpărate de mame de la farmacie. Fetița mea a stat flamandă șase ore, până am găsit. Chiar am primit o palmă peste picior de la șeful secției că m-am mișcat în timp ce el trebuia să-mi “rupă “ apele manual. Cine știe ce înseamnă asta, cunoaște durerea, e imposibil să stai nemișcată.”
7. Uliana Ș. (Reclamă: Corupție, indiferență, incompetență)
„Eram la prima naștere, singură și speriată. Moașa mi-a făcut o anchetă din care a aflat ce salariu am, statut social și altele care nu aveau treaba cu travaliul, iar medicul de gardă a spus că nu acceptă să primească nașterea pentru că aveam înțelegere cu un alt medic, care tot spunea la telefon ca vine și nu venea. Eram presată din toate părțile, moașa îmi spunea cui și cât trebu să plătesc, medicul intra numai pentru ca să întrebe “Și? Unde ți-i doctorul?”. Iar după naștere doctorul ”cu înțelegerea” tot mă urmărea pt ca să-i dau 100 euro pentru că a venit în ultimul moment, când eu deja nășteam. În salon eram unica (dintre cele 4 lăuze) care mă puteam ține pe picioare. Una dintre mame născuse a doua oară și se zvîrcolea de la contracțiile postpartum, eu am ieșit de câteva ori
după ajutor și sora medicală de gardă zicea că-i ocupată, a treia oară am găsit-o la masă și ea a început să strige la mine că are dreptul la o pauză și un ceai. Noaptea copilul meu a încetat să respire și să miște, am fugit cu el pe coridor și tot țipam în gura mare ”ajutor”, dar nu a ieșit decât o altă mamă din salonul vecin”.
8. Elena P. (Reclamă: Violență verbală, incompetență)
„Eu am avut de suferit, prima sarcină, dorită maxim, pregătiri din timp, seturi de analize perfecte. La prima ecografie la Sf. Treime, însă, se constată că ”am ceva, dar nu se înțelege ce”. Cu moralul la pământ am mers la o clinică private unde au zis că e sarcină oprită în evoluție și va trebui să fac avort medicamentos. M-am dus la Maternitatea nr.2, conform vizei de reședință. Doamna medic G. mi-a scris de unde să iau pastilele și m-a trimis acasă. Doamne, dacă știam ce urmează… asa durere de mă cățăram pe pereți. Mama îmi mai aducea câte un pahar de sapă și plângea alături de mine. Trei zile de coșmar. Când am mers la ginecolog, ea a rămas șocată că am fost trimisă acasă deoarece așa procedură se face numai sub supravegherea medicului. S-a mai constatat că nu mă curățasem bine, am mers iar la doamna medic G., plângeam, la ca ea: ”Și boșești, nu întelegi că ai carne moartă în tine? Să vii luni să te curăț!”. M-am simțit ca un anima, ca un monstru. De la o mama, de la șefa maternității, dacă nu greșesc. Am zis că dacă o să fie să fac infecție și să mor, o să mor, dar nici nu mă duc. Așa au trecut trei luni și am ajuns la un medic la o clinică private care mi-a zis că e normal să mai rămână ceva și asta se curăță în timp. Bine că nu m-am dus să mă mai traumeze atunci odată. De atunci strâng bănuț cu bănuț și merg la privat. La stat nu mai calc. Acum am copil sănătos-tun, dar nicidecum nu pot uita atitudinea doamnei G”.
9. Alisa F.-S. (Reclamă: Incompetență, malpraxis, violență verbală)
„La patru săptămâni de sarcină mi s-au început sângerări cu bucăti de sânge. Am chemat urgența duminică seara, m-au dus la Spitalul nr.1. Acolo au început să-și bată joc, că de unde sunt așa de sigură că e sarcină și nu ciclul menstrual. Au spus că ei nu pot să spuna nimic fără USG. Au zis să-l fac luni și să vin cu rezultatul. M-au trimis acasă așa, cu sângerările acelea mari. A doua zi am fost la D.N. El mi-a spus că embrionul deja e mort și nu se mai mișcă, să merg la curățire, ceea ce am și făcut (vacum). Peste o săptămână mie mi se face mai rău, cu bucăți de sânge cât jumăte de palmă. Iarăși am chemat salvarea, iarăși mă duc exact la aceiasi medici și iarăși imi dau voie acasă. ”Faci luni USG și vii să ne spui ce ai”. Șocată de toată atitudinea asta, am mers cu soțul la Spitalul
de urgență. Acolo mi-au depistat o ghematomă cât oul de prepelita și sarcină în evolutie de 7 săptămâni. Eram șocați. Am venit înapoi la ei cu lacrimi în ochi și fără puteri. Deja spuneau să nu nasc acest copil că este atins, vroiau doar să scape de răspundere. Noi nu am vrut să întrerupem sarcina încă o dată, știam că acest copil e puternic dacă a rezistat și la absorbție. Astăzi e un copilminune, sănatos și bravo”.
10. Mariana C. (Reclamă: Corupție, incompetență)
„Am născut la CMC, dar am jurat că niciodată în viață nu o să mai nasc acolo, că o să fac tot posibilul să nu mai nasc în genere în Moldova din cauza haosului și a dezordinii care bântuie în sistemul medical.Și acuma mă ia groaza când îmi amintesc prin ce experiență am trecut. Este mult de relatat dar o să zic cât mai pes curt: mituirea este la ordinea zilei acolo, peste tot se plătește, la surori medicale – bani, pentru cabinetul de imunizare – bani, ca să te transfere dintr-o secție în alta – iarăși bani. Dacă nu achiți, nici nu se uita la tine. Unii “specialiști” ți-o spun direct că trebuie să le plătești, alții te tratează prost pentru ca singur să îți dai seama ce ai de făcut. Nu m-am așteptat nicidecum ca un cadru medical să mi se adreseze cu:”Nu rage nebun-o!”. Am strigat când am simțit că se începe procesul nașterii, în momentul în care am simțit cum se mișcă capușorul copilului spre ieșire și strigam după ajutor. Asta e tot ce se întâmplă până la naștere, dar după în genere se întrece orice limită. Încep a apărea tot soiul de profesionaliști și așteaptă să le pui în buzunar. Noi i-am mulțumit pe toți după naștere, căci aveam frica ca nu o sa ma îngrijească bine pe mine și pe copil. Poate pentru cineva aceste sume ar părea simbolice, pentru noi însă au fost considerabile, orientându-ne după posibilitățile noastre financiare. Moașei nici nu i-a fost de ajuns “mulțumirea” noastra. I-a zis soțului: ”Mai adăugați încă vre-o suta de lei căci am cusut-o foarte frumușel pe sotie”. Până și florile pe care mi le-a adus soțul mi le-au cerut infirmierele.
În ziua când trebuia să plecăm acasă ne-au obligat să trecem prin odaia în care se fac fotografii, bunăoară ca așa se face și așa trebuie sa facem și noi. Ne-au zis din timp să pregătim banii și că numaidecât trebuie să trecem prin acea “odaie”, căci acolo ni se va pune ultima semnătura care confirma plecarea noastra acasă. Nu mai aveam bani și nici putere pentru a merge în odaia pentru făcut fotografii. Eram sleită de puteri și slăbită căci avusesem o naștere grea. Din punct de vedere psihologic eram derutată de toată situația ce predomina în acest spital, ca o legumă stoarsă. Până la urmă am fugit de la spital cu copilul în brațe, pe scări, nu cu ascensorul, căci dacă ne observau ne duceau cu forța acolo (bănuiesc). Alergam cu soțul și cu copilul de parcă am scăpat de la închisoare. Când ne-am văzut urcați în automobile am răsuflat ușurați. Eu însă aveam lacrimi de bucurie ca am scăpat de acest coșmar. Mai tîrziu am realizat deja că nu era necesară nici o semnătura din aceasta “odaie”. Era doar o păcăleală pentru a contribui la “businessul maternității”.
Și astăzi cînd trec pe lînga acest spital mă cuprind acele emoții de frică și dezgust. Încerc să întorc capul în altă parte și să mă gândesc la altceva, însă nu pot acoperi cu nimic aceasta dezamagire pe care am trait-o acolo. Acum sunt însărcinată cu al doilea copil, dar sunt liniștită pentru că mă aflu peste hotarele țării. Aici nu mi-e frică de nimic. Sunt tratată de către medici cu multă atenție, grija și cu căldură sufletească”.
