Văzând una ca aceasta, iarna grozav s-a supărat de îndrăzneala ghiocelului şi şi-a strâns ultimele forţe şi a trimis ger şi viscol zile în şir. În popor se zice că Iarna − Baba Odochia îşi scutură cele 12 cojoace, ca să îngheţe ghiocelul − vestitorul primăverii. Ghiocelul a îngheţat, dar de tragedia lui a aflat Primăvara − Zâna florilor, care îndată îi venise în ajutor. Tot dând zăpada la o parte, căutând să-1 salveze şi-a înţepat degetul într-un spin de trandafir, şi atunci peste ghiocel a căzut o picătură de sânge, care încălzindu-l l-a readus la viaţă”. Se spune că acest moment de reînviere a ghiocelului − a naturii datorită căldurii − culorii roşii şi calde, căzute pe fundalul alb de zăpadă, a şi servit drept motiv pentru obiceiul de a purta fire albe şi roşii − simbolul reînvierii naturii.
Tradiţia de a purta, mărţişor e întâlnită încă din vechime la mai multe popoare: romani, slavi, greci, germani, bulgari, găgăuzi, albanezi, maghiari, etc. La diferite popoare mărţişoarele se deosebesc după mărime şi formă.
În trecut fire albe şi roşii se legau la mâna copiilor cu un anumit scop, „ca ei să aibă noroc pe parcursul anului”, firul roşu se purta ca copiii „să nu să se deoache”. Mulţi purtau mărţişorul crezând că el „le va aduce frumuseţea trandafirului şi albul laptelui”. Fetele şi nevestele credeau că dacă vor purta mărţişoare „nu le va arde soarele vara”, vor fi păzite de rele, vor avea noroc. Ele legau câte un mărţişor şi la caierul cu lână din care torceau „ca lucrurile făcute de mâna lor să le fie dragi tuturor”.
Cu venirea primăverii se măturau curat ogrăzile şi se ardeau frunzele uscate, se făcea curat în case şi femeile deschideau larg uşile spunând: „ieşi iarnă afară, martie în casă” şi pregăteau ciorbă cu urzici, iar copiilor li se făceau la foc, din grăunţe de popuşoi, „cucoşei şi găinuşe”.
Mărţişoarele se agăţau la piept la 1 martie şi se purtau până la 1 aprilie. Frumoasa tradiţie populară a mărţişorului legată de venirea primăverii şi completată cu nenumărate elemente simbolice şi superstiţii a căpătat astăzi noi valenţe. Dăruiesc mărţişoare unii altora tinerii îndrăgostiţi, soţii, colegii, prietenii, copiii prind mărţişoare părinţilor, învăţătorilor, fraţilor şi surorilor. Prin acest simbol nobil şi frumos ne exprimăm respectul şi sentimentul de dragoste, urările de sănătate şi belşug în toate, de pace şi prietenie.
