Antreprenoriatul social se dezvoltă în Republica Moldova, de cele mai multe ori, datorită granturilor europene. Mai multe locuri de muncă, gândite pentru persoanele cu dizabilități, implicarea lor în activități economice, un acces mai ușor la resursele și serviciile sociale… Un exemplu elocvent în acest sens este Întreprinderea social-apicolă „Darul Albinelor” din satul Cimișeni, raionul Criuleni. Stupina de albine – 50 de familii în total – a fost creată de Asociația Copiilor Surzi din Moldova (ACSM), prin proiectul „Apicultura – oportunitate de integrare ocupațională, formare antreprenorială și orientare profesională a tinerilor cu dizabilități”. Inițiativa este finanțată de Uniunea Europeană și este cofinanțată de Suedia, prin intermediul Fundației Est-Europene.
„Terapia verde” care transformă mediul rural
Antreprenoriatul social este o noțiune relativ nouă în Republica Moldova și presupune practicarea agriculturii, cultivarea plantelor și creșterea animalelor în scopuri sociale, destinate persoanelor dezavantajate din punct de vedere social, cu dizabilități fizice, psihice sau emoționale. Este un fel de „terapie verde” ce ar putea transforma mediul rural în unul prietenos și benefic pentru acești oameni. La modul practic, aceasta presupune dezvoltarea unei exploatații agricole care permite implicarea persoanelor cu nevoi speciale în viața zilnică a gospodăriei, activitățile tradiționale fiind îmbinate cu tehnologiile agricole moderne.
În ultimii ani, Uniunea Europeană a investit în diverse proiecte de antreprenoriat social în Republica Moldova. Una dintre inițiativele de succes pe acest tărâm e stupina „Darul Albinelor” din Cimișeni, Criuleni. Doamna Veronica Căpătici, directoarea executivă a Asociației Copiilor Surzi din Moldova, organizația care implementează proiectul, spune că această zonă este bogată în floră meliferă, producătoare de nectar, cu o deosebită valoare apicolă și pe placul albinelor.
Ideea unei afaceri apicole le-a venit membrilor Asociației după mai multe discuții cu oamenii din sat, unde locuiesc peste 100 de persoane cu dizabilități. Împreună, i-au prezentat inițiativa primarului și i-au cerut un hectar de teren pentru prisacă, dar și pentru a cultiva plante melifere și a sădi niște puieți de tei. După ce membrii Asociației le-au povestit consilierilor locali despre beneficiile agriculturii sociale pentru zonele rurale în general și pentru comuna Cimișeni în particular, inițiativa a fost aprobată unanim și de consiliul local. În scurt timp a fost semnat și acordul de colaborare cu Primăria Cimișeni, care a oferit pentru viitorii 15 ani, cu titlu gratuit, un hectar de teren pentru amplasarea stupinelor.
Soluția a venit de la Uniunea Europeană
Marea provocare rămânea însă: banii ce urmau a fi investiți în stupi, în familiile de albine și în utilajul de extragere a mierii, dar și salariile viitorilor angajați. „Soluția a venit de la Uniunea Europeană”, ne spune Veronica Căpătici. Înainte de aceasta însă, în 2018, membrii Asociației au scris un proiect minuțios, în care au argumentat necesitatea antreprenoriatului social într-o comunitate cu multe persoane cu dizabilități. Au obținut finanțarea, iar la început de 2019 au pornit proiectul. Lucrările de amenajare a prisăcii s-au făcut primele și în ele, din start, au fost implicate persoane cu dizabilități din localitate. Afacerea a fost numită, de comun acord, „Darul albinelor”. În scurt timp, tot în cadrul proiectului, a fost procurată și instalată pe teritoriul prisăcii o construcție modulară dotată cu utilaj și echipament pentru colectarea și prelucrarea produselor apicole.
De facto, în primele două luni ale anului 2019, au fost făcute toate achizițiile și au fost amenajate atelierele de instruire a viitorilor angajați, specifice sectorului apicol. „Tinerii noștri au fost instruiți, ei beneficiind de ore practice și teoretice în apicultură. Pe viitor, când își vor însuși foarte bine apicultura, vrem să-i ajutăm să-și creeze o afacere proprie. Pe moment, la prisacă sunt angajate trei persoane, care au îndrăgit lucrul cu albinele…”, spune Veronica Căpătici.
Prima „roadă” de miere, din primăvara anului 2019, a fost modestă, iar experții i-au sfătuit să n-o vândă, ci s-o lase hrană albinelor: scopul Asociației era de a produce miere eco, iar pentru aceasta și hrana albinelor trebuie să fie ecologică. Acest „eco”, apropo, este încă un motiv care a făcut-o pe Veronica Căpătici să opteze pentru ideea „dulce” de antreprenoriat – mai exact, dorința de a contribui la perpetuarea speciei albinelor pe planetă, ele fiind cruciale pentru menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității în natură. Ea studiase impactul scăderii dramatice a populației de albine atât la nivel mondial, cât și la nivel local, iar prin activitatea socială a întreprinderii „Darul Albinelor” membrii asociației și-au propus inclusiv să susțină mișcarea globală în sprijinul conservării albinelor.
„În zonele rurale, persoanele cu dizabilități au venituri mizere”
Incluziunea socială și crearea locurilor de muncă pentru oamenii cu nevoi speciale în spațiul rural este o adevărată provocare. Cei mai mulți dintre ei lucrează ca zilieri și au venituri mizere. Veronica Căpătici și-a propus nu doar angajarea acestora la stupina gestionată de Asociație, dar și instruirea lor, ca să obțină abilități în domeniul agriculturii, pe care să le poată practica și în altă parte. „Ne dorim ca activitățile din cadrul gospodăriei noastre apicole să sprijine persoanele cu dizabilități atât din Cimișeni, cât și din alte localități, să ajute de facto la incluziunea lor socială, iar în final să contribuim la creșterea calității vieții atât în comunitatea noastră, cât și la nivel de regiune”, spune ea.
Poveștile de viață ale beneficiarilor proiectului ne conving că astfel de inițiative sunt vitale pentru comunități și mai ales pentru oameni. Ecaterina Marușceac s-a născut și a crescut în Cimișeni. Deși are un grad sever de dizabilitate, a reușit să facă o facultate la Universitatea de Stat din Moldova, doar că aceasta nu a ajutat-o să-și câștige o bucată de pâine. Eforturile de angajare au fost zadarnice mai mulți ani de-a rândul. Ca să-și întrețină cei trei copii, dintre care unul este elev, iar alți doi merg la grădiniță, Ecaterina lucra ca zilieră. Banii, însă, abia de-i ajungeau pentru mâncare… Acum ea muncește la „Darul Albinelor”. „Am un loc stabil de muncă. Am învățat cum să lucrez cu albinele, cum să extrag miere. Mă simt respectată, îmi place că sunt auzită, ascultată, simt că suntem aici cu toții stăpâni, la prisacă”, ne-a povestit încrezătoare Ecaterina Marușceac.
O poveste similară are o altă angajată, Cristina Oleinic. Mamă a doi copii, ea nu avusese niciodată un loc de muncă stabil – crede că dizabilitatea severă e de vină pentru asta. Cristina nu a plecat niciodată din sat și a lucrat ca zilieră, dar starea de sănătate nu i-a permis să câștige prea mulți bani și niciodată nu a știut ce va putea să le pună pe masă copiilor. „M-am bucurat când a apărut prisaca. Acum merg în fiecare zi la muncă. Știu exact ce venituri o să am și pot planifica exact cât să cheltuiesc. Mă bucur că pot munci acasă, alături de copiii mei, ca să-i pot crește, alături de părinții mei, ca să-i pot ajuta la bătrânețe”, mărturisește femeia.
„Carantina nu ne-a zădărnicit planurile, ba din contra, ne-au venit idei noi”
Anul 2020 a început foarte promițător la „Darul Albinelor”. Toate familiile de albine au trecut cu bine perioada de iarnă, în primăvară au fost efectuat primele lucrări în stupine. De asemenea, pe terenul oferit de primărie, au fost plantați 40 de tei și o parcelă cu „Malifera Facelia”, o plantă spre care se orientează tot mai mulți apicultori din Republica Moldova, care asigură o producție mare de miere. Membrii Asociației sunt convinși că apicultorii care doresc să-și formeze, în imediata apropiere de prisacă, o bază meliferă proprie trebuie să cultive facelia.
Instituirea carantinei i-a întristat, însă cum aceasta a coincis cu perioada în care muncitorii puteau lucra în număr mai mic, nu a fost un impediment în procesul de lucru la stupină. S-au adaptat rapid condițiilor de carantină, au luat măsurile de protecție și, la fel ca cele 50 de familii de albine, își fac treaba în continuare. Mai mult, în această primăvară atât de „neobișnuită” pentru noi toți, angajații de la „Darul Albinelor” și-au propus să facă și o muncă de informare, de luminare. Astfel, ei le povestesc locuitorilor din Cimișeni despre faptul că albinele polenizează majoritatea fructelor, inclusiv cele cu coajă lemnoasă și legumele pe care oamenii le consumă. Fără albine, flora, fauna, dar și oamenii, ca specie, vor fi puși în pericol de dispariție. Toate aceste informații le distribuie pe rețelele de socializare pentru ca locuitorii comunității să fie bine informați.
Tot în această perioadă, membrii Asociației au pus pe hârtie un nou plan de dezvoltare, care urmărește atragerea de noi fonduri pentru instalarea unei linii de ambalare a mierii și pentru procurarea utilajului de producere a mărfurilor din ceară. De asemenea, ei planifică elaborarea unui ghid metodic în apicultură, adaptat la necesitățile persoanelor cu dizabilități, iar pentru a promova scopul social al afacerii și al produselor apicole rezultate, ei își doresc să participe la expozițiile și târgurile de profil. Profitul afacerii va fi utilizat pentru salarizarea angajaților, dezvoltarea ei și pentru alte servicii oferite persoanelor cu dizabilități, căci munca trebuie să continue și după finalizarea proiectului – altminteri, ce rost ar mai avea tot acest efort?
„Ne dorim ca ideea pornită aici, la Cimișeni, să se dezvolte și să contribuie la creșterea incluziunii sociale în toată țara, la crearea locurilor de muncă pentru persoanele cu nevoi speciale și la implicarea lor în activitățile economice. De facto, ne dorim să schimbăm accentul de pe asistența socială pe promovarea practicilor de incluziune socială, transformând astfel persoanele defavorizate din consumatori de resurse în generatori de valoare. Suntem convinși că o să fim ajutați și susținuți în continuare, pentru că avem idei bune, știm să le realizăm și ajutăm oamenii ”, spune Veronica Căpătici.
Disclaimer: Acest articol este publicat în cadrul Proiectului UE „Comunicare strategică și suport pentru mass-media”, în contextul campaniei de informare privind răspunsul global al Uniunii Europene la criza COVID-19. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reprezintă în mod neapărat viziunea UE.
Violeta Ciobanu
