De aproape jumătate de an, de când au auzit pentru prima dată la televizor despre pandemie, practic nu au mai ieșit din case. Este vorba despre bătrânii, care, îndată ce au aflat de Covid-19, au renunțat la plimbări și vizite regulate la medici. Unii, ce-i drept, trăiesc între patru pereți deja de mai mulți ani și contează doar pe ajutorul voluntarilor sau a autorităților locale. Astfel, temutul virus le pare desprins mai mult din lumea fantasticului. Pentru a-i susține și îndemna să stea acasă, mai mulți moldoveni, plecați în Franța, le-au adus coșuri pline cu produse alimentare, chiar la prag.
VALENTINA, MAMA VITREGĂ A FEMEII: „Știți, te duci la magazin și vezi multe și de toate și ai vrea și una și alta, dar te uiți în palmă și te întorci înapoi”.
Casa doamnei Valentina a fost prima din satul Puhoi, raionul Ialoveni, unde au ajuns darurile din partea diasporei franceze. Bătrâna trăiește împreună cu Ecaterina, o femeie de 35 de ani, cu dizabilități. Este fiica fostului soț, pe care nu a putut să o lase singură, după moartea acestuia. Acum, cele două trebuie să se descurce cu o pensie de doar 1300 de lei și o compensație de 1500, iar medicamentele atât de necesare pentru Ecaterina, sunt extrem de scumpe.
VALENTINA, MAMA VITREGĂ A FEMEII: „Avea ciudă și pe florile de pe fereastră, pe toate le rupea. Zicea: de ce ele cresc și eu nu pot”?
Pentru a-și păstra măcar abilitățile pe care le are acum, tânăra face zilnic zeci de exerciții. Ar vrea să devină croitoreasă, dar durerile de mâini și picioare nu îi permit. Și pandemia și-a lăsat amprenta. Femeile nu mai ies deloc din casă.
„Uite ce culori aprinse, frumoase”.
ECATERINA: „Oooof… Doamne ce dureri am. Nici nu știu de unde așa dureri nebune. Nici nu m-am gândit că o să fie așa dureri nebune”.
Iar această doamnă e țintuită la pat de doi ani. A lucrat în calitate de soră medicală în sat, aproape jumătate de secol, iar acum, odată cu apariția noului virus, niciun medic nu-i calcă pragul.
ANASTASIA, FOSTĂ SORĂ MEDICALĂ: „Eu datoria de lucrător medical o făceam. Văd, nu înțeleg tot timpul la televizor, dar văd, e strașnic. Nu știu dacă o să se termine vreodată”.
NINA IURCU, VICEPRIMARĂ, S. PUHOI: „A alergat satul în lung și în lat, nu a refuzat la nimeni niciodată, chiar deseori lumea zicea că e mai mult decât un medic”.
SOFIA, SORĂ: „Ne descurcăm mai bine noi singuri. -Dumneaei trebuie să meargă la spital? -Ar trebui, dar în așa caz nici nu se poate”.
Femeia este îngrijită doar de către sora sa. Aceasta ne-a povestit că, pentru siguranță, apelează la ajutorul unui bărbat, care le aduce produsele acasă.
SOFIA, SORĂ: „Sunt bucuroasă măcar să fac de mâncare, că ea nici atât nu poate. Avem om de serviciu care ne deservește. -Nu ieșiți din casă deloc? -Deloc, numai încui și descui poarta”.
Și nea Pavel, care la ai săi 92 de ani este cel mai bătrân bărbat din sat, povestește că se protejează de virus cum poate. Iese doar în curte, iar nepoții îi țin de urât. Are tocmai 20, așa că nu se plictisește.
PAVEL, S. PUHOI: „Uneori mai iau fetele, nepoatele, băieții și mergem prin ogradă. Mă tem de boală, mă tem”.
Campania Hrănește un Bătrân a ajuns până acum în peste 60 de case. Toate bătrânele au mai primit în dar câte o batistă.
„V-am adus o șalincă roșie. O pun la dvs, e roșie. -Mulțumesc. Să îl pun așa frumos, așa”.
VIORICA ȚÎMBALARI, ORGANIZATOARE: „Încercăm să-i ajutăm, să-i alinăm durerea, le aducem cu drag produse, dar ceea ce am observat e că ei caută să ne vorbească, să ne povestească”.
Campania a început Acum două săptămâni și va fi una permanentă. Doritorii de a dona produse alimentare, pot accesa pagina de Facebook a Asociației Obștești Help.
