Informațiile false se pot răspândi rapid în mediul online. Cunoscând sursa de de proveniență a acestora și motivul pentru care au fost distribuite, puteți înțelege dacă acestea sunt sau nu credibile.
Informațiile pe care le consumăm zilnic pot fi din presă, publicitate, divertisment, propagandă PR sau informații brute, distribuite spre exemplu pe rețelele de socializare.
Informațiile din presă pot și trebuie să fie verificate, iar jurnaliștii sunt responsabili să o facă. Informațiile din alte surse pot fi mai puțin de încredere. De exemplu, cele din publicitate, scopul cărora este să vândă.
Materialele publicitare includ adesea informații care nu au dovezi reale și nici un autor identificat, ceea ce face dificilă tragerea lor la răspundere, în cazul în care informațiile se dovedesc a fi false. Uneori, totuși, autorii acestora le pot dezminți public, atunci când li se cere.
Până aici totul e clar! Să trecem atunci la divertisment. Informațiile de divertisment au scopul de a ne relaxa sau a ne amuza.
Conținutul acestor informații nu este neapărat bazat pe fapte, de aceea acestea ar putea fi exagerate, iar adevărul poate fi lustruit, pentru a-l face mai atrăgător. Chiar și așa, creatorii de divertisment pot să-și rectifice informațiile pe care le-au difuzat, dacă acest lucru li se cere.
Propaganda – scopul ei este de a ne influența opinia asupra subiectelor politice, spre exemplu, și să într-un final, să ne influențeze comportamentul. Propaganda este ușor de identificat, spre exemplu, atunci când acesta susține sau promovează direct un guvern sau o organizație. Adesea aceasta poate conține declarații înșelătoare sau false, distribuite în mod deliberat. Uneori, propaganda poate fi folosită de guverne pentru a promova o idee în mase.
Problema este că, de obicei, autorii informațiilor de propagandă nu își corectează erorile în public. Uneori, aceștia folosesc dezinformarea pentru a se apăra de critici.
Acum, să vedem cum stau lucrurile în PR. Cei care fac PR își propun să atragă atenția asupra unei persoane sau a unei organizații și a reputației acesteia. De aceea, adesea, în PR se folosesc declarații publice și imagini atent selectate, pentru a prezenta persoana beneficiară într-un mod pozitiv, iar informațiile care nu corespund imaginii care se vrea a fi creată sunt ascunse. Ca și în publicitate, creatorii de PR nu poartă răspundere de informațiile pe care le difuzează, cu excepția cazurilor în care sunt somați să corecteze public o eroare.
Ultimul tip de informație pe care o întâlnim în public este informația brută, care nu este niciodată verificată. Această informație poate fi adevărată, poate fi falsă, lucru pe care nu avem de unde să-l știm, atunci când o consumăm. Informațiile brute provin din surse puțin cunoscute și sunt adesea distribuite direct consumatorului, uneori, de către creatori anonimi. Ceea ce înseamnă că informația nu este verificată și , respectiv, nimeni nu poartă responsabilitatea pentru veridicitatea ei.
Așa cum am spus mai sus, informațiile din presă sunt unicele care sunt verificate, iar persoanele care le distribuie poartă răspundere pentru veridicitatea lor. Așa că, asigurați-vă că vă informați din surse potrivite. Deși informațiile din presă trebuie să fie sigure și veridice, acestea oricum trebuie verificate, în cazul în care faptele reflectate s-au schimbat ori a fost comisă o greșeală. Pentru a vă asigura că o informație din presă este adevărată, verificați-o în mai multe surse. Dacă nu sunteți siguri cât de credibilă poate fi o anumită sursă de informare, revedeți acest filmuleț, informați-vă din mai multe surse și verificați faptele, pentru a fi încrezători că informația pe care o consumați este de încredere.
*Un proiect realizat cu suportul U.S. Embassy London și Shout Out UK
Vezi și:
/VIDEO/ Balanța adevărului: cum verificăm, dacă informația dintr-o știre este veridică sau falsă
