Un moldovean va obține de la stat peste șapte mii de euro pentru că i-a fost încălcat dreptul la prezumția nevinovăției. O decizie în acest sens a fost luată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Mai exact, CEDO a dispus acordarea a 3 600 de euro pentru prejudicial material, 3 600 de euro pentru prejudicial moral și 45 de euro pentru costuri și cheltuieli.

La 20 octombrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Felix Guțu vs. Republica Moldova.

În conformitate cu circumstanțele cauzei, reclamantul a fost învinuit de delapidarea patrimoniului unei întreprinderi de stat pe motiv că ar fi prezentat o factură falsă în care ar fi indicat o sumă dublă a valorii costului serviciilor hoteliere utilizate în cadrul unei deplasări de serviciu. La 2 decembrie 2003 procurorul a emis o ordonanță de încetare a urmăririi penale, considerând că nu au fost întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, deoarece suma indicată în factură nu depășea limita maximă a bugetului alocat pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, iar reclamantul solicitase deducerea cheltuielilor nejustificate din contul salariului său.

La 23 martie 2005 ordonanța de încetare a urmăririi penale în privința reclamantului a fost anulată, fiind dispusă efectuarea unei investigații suplimentare. Astfel, reclamantul a fost recunoscut oficial în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii de delapidare, însă urmărirea penală a fost încetată, deoarece faptele incriminate cădeau sub incidența prevederilor Legii cu privire la amnistie din 16 iulie 2004. La 18 august 2005 reclamantul a fost concediat din cadrul întreprinderii de stat.

Ulterior, reclamantul a contestat în instanța de judecată ordinul cu privire la concedierea sa. La 30 august 2006, în rezultatul procedurilor judiciare inițiate, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea primei instanțe cu privire la concedierea reclamantului.

În cele din urmă, la 19 octombrie 2012 a fost emisă o ordonanță de încetare a urmăririi penale în privința reclamantului, care a solicitat revizuirea procesului civil cu privire la concedierea sa. Curtea Supremă de Justiție a respins cererea reclamantului, ca fiind inadmisibilă.

Reclamantul s-a plâns în fața Curții, în baza Articolului 6 § 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), de faptul că instanțele naționale, în deciziile lor cu privire la concedierea sa, au condus la încălcarea principiului prezumției nevinovăției.

În privința admisibilității, Guvernul a invitat Curtea să respingă cererea ca fiind inadmisibilă, pentru că reclamantul ar fi omis să furnizeze anumite informații esențiale pentru examinarea cauzei. Totuși, Curtea a declarat cererea admisibilă.

În fond, reclamantul a indicat că instanțele naționale care examinaseră acțiunea împotriva ordinului de concediere s-au referit inclusiv la chestiunea cu privire la vinovăția sa în raport cu infracțiunea incriminată, fapt care i-ar fi încălcat dreptul de a fi prezumat nevinovat. Astfel, Curtea a constatat că, de fapt, Curtea Supremă de Justiție considerase, în decizia sa din 30 august 2006, că cererea de amnistie înaintată de către reclamant a constituit o recunoaștere a vinovăției. În acest sens, Curtea a indicat că nici dispozițiile Legii cu privire la amnistie din 16 iulie 2004, nici dispozițiile Codului penal sau ale Codului de procedură penală nu prevăd în mod expres recunoașterea prealabilă a vinovăției ca fiind una dintre condițiile pentru aplicarea amnistiei. De asemenea, dispozițiile indicate nu prevăd faptul că acceptarea de către un bănuit a aplicării amnistiei în privința sa constituie o recunoaștere a vinovăției. În consecință, Curtea a considerat că nu a existat în acest caz o renunțare conștientă a reclamantului la dreptul său de a fi prezumat nevinovat și de a nu contribui la propria incriminare.

În privința deciziilor emise de către instanțele naționale, Curtea a observat că reclamantul a fost demis pentru săvârşirea la locul de muncă a unei sustrageri stabilite prin hotărârea instanţei de judecată sau a organului de competența căruia ține aplicarea sancţiunilor administrative. Deci, faptul că instanțele naționale au confirmat acest temei de concediere constituie o declarație fără echivoc a faptului că reclamantul ar fi fost vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, în ciuda încetării procedurilor penale împotriva sa.

Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

 

 

 

Pentru a fi la curent cu cele mai importante știri te așteptăm pe Telegram. Pentru reportaje video și emisiuni ne găsești pe Youtube, pentru fotografii și stories vino pe Instagram, iar pe Tik Tok îți oferim o doză de amuzament


Suntem liberi și scriem pentru tine. Tu meriți! O facem cu pasiune, dedicație și onestitate. Iar pentru a continua, avem nevoie de ajutorul tău!

Susține redacția TV8.md cu o donație pe contul nostru de PayPal sau Patreon.

Îți mulțumim!