Își doresc un viitor mai bun aici, în Moldova, și speră că vor fi motivați și în putere să rămână acasă, alături de copii și părinți. Dar visul e vis, iar realitatea e dură. Oamenii din satul Pârlița, raionul Ungheni, nu prea cred că, după cel de-al doilea tur al scrutinului prezidențial, în țară se vor produce imediat schimbări majore. Totuși, spun ei, cu speranța ne ținem…
Opiniile locuitorilor din satul Pârlița privind problemele cu care se confruntă țara noastră, în ultimul timp, par să fie trase la indigo. Nici dorințele lor nu s-au prea schimbat în ultimii ani. Aproape toți trăiesc cu speranța că vor avea locuri de muncă mai bine plătite și nu vor fi nevoiți să plece la muncă peste hotare.
„Asta că pleacă lumea peste hotare, chiar și eu vreau să plec, că aici nu mă isprăvesc. – Ce v-ar determina să rămâneți acasă și să nu plecați? – Un trai stabil, un loc de muncă stabil. Cultura să se dezvolte în republica noastră, cel mai tare asta îmi doresc. Dacă va fi cultură, se vor pune toate pe locurile lor.”
GALINA MORARU, SPECIALIST, ȘECTIA CULTURĂ UNGHENI: „Deci, să ne vină copiii acasă. Asta este cea mai mare problemă, pentru că de ei depinde viitorul țării noastre și viitorul este al lor. Ei merg și lucrează în alte state, ridică economia. Iată, lucrează pentru bătrânii altor state, iar ai noștri stau în lipsuri.”
„Trebuie ca Moldova să înflorească. Înțelegeți? Salariile să fie normale, ca oamenii să nu plece undeva să lucreze. Trebuie să fie deschise mai multe fabrici, uzine, ferme, ca oamenii să lucreze, pentru că stau fără lucru. Foarte mulți nu au de lucru.”
Alți oameni sunt de părere că, în țara noastră, trebuie schimbată toată conducerea, deoarece numai așa ne putem astepta la schimbările în bine.
„Aș fi de acord cu dizolvarea Parlamentului, că e prea corupt. Președintele ar trebui să aducă cât mai muți investitori, ca să fie brațe de muncă în teritoriu, adică locuri de muncă, brațe sunt, locuri nu sunt.”
Oamenii mai în vârstă vorbesc, însă, despre durerile proprii: pensia este prea mică, iar prețurile prea mari. Copiii și nepoții multora dintre ei sunt peste hotare, așa că își trăiesc bătrânețele în lipsuri și singurătate.
„Tot mai bine să fie pensia ridicată, să aibă de lucru copiii, lumea să nu fie după graniță. Toți să fie pe loc. Iată, nu-mi ajunge pensia. Bine că mai lucrez. Copiii au făcut ghereta asta.”
„Să facă schimbări, nu să promită doar, dar să le facă în realitate. Ei toți promit, dar când se așază pe canapea, uită. Au ridicat pensiile cu un leu și 7 bani. Cine mai face așa, râde lumea, rușine. Ei au sute de mii, dar pentru țărani… nu, nu e bine.”
Oamenii din Pârlița, Ungheni, spun că, de fapt, ei așteaptă schimbările deja de mai bine de trei decenii. Între timp, generații întregi s-au trecut, iar altele au crescut cu imaginea dezolantă a satului moldovenesc care, din păcate, devine din ce în ce mai părăsit, mai ignorat și mai trist.
