Pasiunea pentru arta croșetatului și a împretitului o are de mai bine de 35 de ani. Își întreține familia din acest hobby, pa care l-a deprins din copilărie. Lucrează mai tot timpul. Oriunde ar fi, poartă o croșetă și o bobină de ață, pentru a nu se plictisi. Povestea aceasta este una mai puțin obișnuită din simplu fapt, că este despre un bărbat. Victor Soroceanu de la Suruceni, Ialoveni se mândrește cu îndeletnicirea sa și spune că are chiar mai multă răbdare decât unele femei. Cât despre dibăcie și imaginație, are atâta cât nu-i ajunge timp ca să-și realizeze toate proiectele. Croșetează fără a se uita câte ochiuri scade sau adaugă, pentru că mâinile sale aleargă dibace, înainte ca ochiul să le prindă ritmul.
Bunica i-a pus andrelele în mână și de atunci nu se poate despărți de ele. Spune că pasiunea pentru arta croșetatului îl urmărește oriunde ar fi. Victor Soroceanu povestește cu bucurie în ochi despre prima sa lucrare, pe care a efectuat-o atunci când a mers cu vaca la păscut.
VICTOR SOROCEANU, MEȘTER POPULAR: „Dacă nu îmi dădea împletitură, nici nu mă duceam cu vaca. Veneam acasă seara și făceam perdelușe pe ochiuri, cum se făceau înainte, și veneam cu ea nu albă, dar neagră cât o mozoliam eu”.
Tot el a fost și profesor pentru cele două fiice, pe care le-a învățat să iubească și să creeze lucrări frumoase, pentru că, spune el, lucrul manual va fi mereu apreciat și trebuie transmis din generație în generație. A lăsat andrelele doar atunci când a mers la armată. A venit de acolo, însă, cu probleme de sănătate, așa că mai are și acum gradul II de invaliditate. Gândul că nu ar putea lucra îl tot frământa și atunci a și decis că pasiunea sa de a crea poate deveni și o afacere profitabilă. Primii bani primiți pe ciorapi, i-a investit tot în ață, pentru a confecționa următoarea pereche. Își luase andrelele cu el, chiar și atunci când a îngrijit de un bătrân, în Italia. Se ducea în parcuri și, pentru a nu pierde timpul, împletea ciorapi, croșeta fețe de masă. Doamnele rămâneau uimite de faptul că un bărbat poate croșeta.
„Veneau italiencele și ziceau: ”Nu am mai văzut un bărbat care să lucreze cu cârligul”. Da eu zic că la noi toți oamenii lucrează cu cârligul, și ele ziceau: “Ce oameni bravo”.
Atunci când nu prea avea bani de ață, Victor Soroceanu despletea fulare și făcea o pereche de ciorapi. La început, soția sa nu prea avea ochi buni pentru pasiunea bărbatului său, pentru că, zicea ea, erau de făcut lucruri mult mai importante pe lângă acasă.
ELEONORA SOROCEANU, SOȚIA: „A început să facă ba un stan pentru copii. Făcea la una, la alta, mi-a făcut mie o rochie și atunci când am văzut că ies lucruri bune, m-am obișnuit”.
Această afacere îi salvează mult, atunci când au cheltuieli mai mari în gospodărie.
Pensia pe care o primim e puțină. 2700 lei împreună, vrem și comodități, și mâncare. Avem noroc de copii, care sunt peste hotare și ne ajută câte puțin, dar așa să fie numai pe baza noastră… Mai vinde o față de masă i-a câte 1300-1500 de lei și ne mai mișcăm un pic.
Victor Soroceanu spune că nu face avere, dar a reușit să întrețină familia, achitând chiar și studiile celor două fiice ale lor, tot din bani câștigați cu andrelele și cârligul. Chiar și așa, bărbatul spune că oamenii de la noi nu șitu să aprecieze lucrul manual ola justa valoare. În schimb, cei din străinătate pun mare preț pe tot ceea ce este confecționat de mâna omului cu pasiune și imaginație.
