Dorința de a deveni într-o bună zi profesoară i-a fost sădită în subconștient de propriii dascăli pe care i-a avut în anii de școală. A copilărit în Ucraina, unde a învățat într-o școală de limba română. Aici a fost cucerită în mod special de profesoara de chimie, pe urmele căreia a dorit să pășească, atunci când venise momentul să-și decidă viitoarea profesie.
„Cred că fiecare persoană care a ales domeniul educației, a avut în școală un profesor care a motivat-o. Pentru mine a fost profesoara de chimie, care pe lângă faptul că știa cum să predea, ne era și un prieten bun”.
A ales să-și continue studiile de asemenea în limba maternă, în Republica Moldova, unde a rămas și după finalizarea facultății. De atunci își dedică toată priceperea și dorința de a schimba lucrurile spre bine domeniului educației, pe care-l consideră esențial pentru dezvoltarea țării. Vorbim cu Larisa Novac, chimistă de profesie, în prezent, fostă consilieră raională în Florești.
„Am început să profesez la 22 de ani. Inițial nu era foarte simplu, căci începusem să am ore cu elevi care erau cu doar câțiva ani mai mici decât mine și trebuia să-i abordez în așa mod ca ei să mă perceapă ca profesoară. De fiecare dată mă gândeam cu să diversific orele, ca să fie interesant, interactiv, să le pot capta și menține atenția”.
Pentru că a dorit să se implice mai mult în dezvoltarea comunității din care face parte, la 25 de ani a devenit consilieră locală, apoi raională. În ultimii șapte ani a deținut funcția de directoare adjunctă a Direcției Generale Educație Florești, funcție lichidată recent, din spusele ei, în urma unei conjuncturi politice. „…Însă acest lucru nu mă face să rămân departe de educație”, spune Larisa Novac.
„M-a preocupat mereu ca elevii să aibă acces la educație și ca procentajul absenteismului să fie diminuat. Plecarea părinților și lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a copiilor mai mari, lipsa locurilor de muncă a părinților și nemijlocit sărăcia duc la un absenteism ridicat. Mulți dintre ei nu au acces la lucruri elementare, cum ar fi o pereche de pantofi în care să meargă la școală. Nu trebuie să fii funcționar ca să te doară o problemă a societății. Copilul acesta, care astăzi nu este școlarizat, va fi mâine adultul care nu va putea să aducă plus valoare societății, să plătească impozite, iar ulterior, aceste impozite să revină în bugetul statului în calitate de pensii și salarii”.
Pentru a motiva un număr cât mai mare de elevi să obțină rezultate bune la învățătură, a inițiat și organizat acum un an prima Gală a Olimpicilor din raionul Florești – o gală unde au fost premiați atât elevii care au obținut succese remarcabile la studii, cât și profesorii acestora (177 de elevi și 183 de profesori).
„Niciodată până atunci la Direcția de învățământ nu fusese organizat un eveniment de premiere a acestor elevi și profesori. Eu am reușit să conving și conducerea direcției și a raionului că acest lucru este important, iar premianții au fost fericiți că pentru prima oară au fost luați în seamă”.
O altă preocupare a Larisei Novac este și asigurare egalității de șanse în școală pentru copiii cu dizabilități. Deși legislația națională prevede că toți copiii trebuie să aibă acces egal la educație, elevii care au dificultăți de sănătate sunt de multe ori puși în umbră din simplul motiv că statul nu le poate asigura condiții adaptate de studii.
„Sunt elevi cu dizabilități care vor să-și continue studiile liceale, dar nu în toate localitățile sunt licee. Este doar un exemplu, căci problema se întâlnește și în învățământul primar și gimnazial, pentru că nu în toate localitățile din țară sunt școli. Cu ceva timp în urmă, Ministerul Educației a adoptat un act care prevede asigurarea învățământului la distanță pentru elevii cu dizabilități. Însă, deși actul este adoptat, posibilități reale pentru copiii care vor să învețe după acest model încă nu există, din motiv că nu sunt resurse financiare pentru trei lucruri elementare: asigurarea cu laptopuri sau computere a acestor copii, asigurarea cu acces la internet și instruirea cadrelor didactice.
Când am început să mă ocup de cazul unui elev cu dizabilități, care voia să-și continue studiile liceale la distanță, prin luna septembrie 2019, această opțiune era o noutate pentru sistemul nostru de învățământ și, ca orice element nou, implementarea lui a întâmpinat rezistență. Ca mai apoi, în câteva luni, din cauza pandemiei, acest lucru să devină o necesitate și o obișnuință”.
Din estimările făcute la nivel de raion, Larisa Novac spune că sunt circa 25% de elevi care nu au deocamdată posibilități tehnice pentru a studia la distanță. Iar dacă va câștiga unul dintre cele trei premii ale Galei „Champion of Change” 2020, în valoare de câte 1000 de euro, va ajuta unul dintre acești elevi ambițioși să-și continue studiile la distanță.
Cât despre sistemul național de învățământ, Larisa Novac susține că acesta trebuie să fie în primul rând prietenos cu elevii, iar autoritățile Republicii Moldova nu trebuie să inventeze bicicleta, dar să preia din bunele practici ale țărilor care au un sistem educațional bine organizat.
„La școală trebuie să te duci cu plăcere. De aceea elevii au nevoie în primul rând de condiții bune. Spațiul fizic trebuie să fie amenajat astfel încât să nu creeze disconfort copiilor, pornind de la temperatura în sălile de clasă, amenajarea sălilor și a coridoarelor, a spațiilor de relaxare; copiii trebuie să fie alimentați, nu poți face carte, dacă stomacul este gol. La fel de important este să-i întrebăm pe copii ce vor ei, să le dăm libertatea de a alege. Iar nu în ultimul rând, calitatea studiilor nu trebuie să difere, fie că școala se află într-un sat din nordul țării sau că este în Chișinău”.
