Este conac, dar nu se vinde. Vorbim despre unul dintre cele mai cunoscute conace din Republica Moldova, cel al boierului Ralli, care este tot timpul în așteptarea vizitatorilor. Deși pandemia a redus din numărul de oaspeți, angajații de aici sunt la dispoziția publicului pentru a le arăta cum trăiau, acum 200 de ani, boierii. Conacul este cunoscut și datorită faptului că în vara anului 1821, aici s-a aflat timp de câteva săptămâni și marele poet rus, Alexandr Pușkin, fiind invitat de către unul dintre fiii boierului. În scurta perioadă, el s-a îndrăgostit de o femeie romă, iar mai apoi a fost o sursă de inspirație pentru poemul „Țiganii”.
Muzica era interpretată fie la pian, fie la o cutie muzicală.
Din salon, doamnele intrau în budoar – o cameră destinată doar lor. Iar părul și-l ondulau cu ajutorul unui foarfece din fier.
Și bărbații conacului aveau o cameră doar a lor. Aceasta era decorată în stil oriental. Sufrageria și acum este plină de obiecte de preț, iar farfuriile de pe masă creează impresia că mesenii urmează în curând să fie invitați la masă.
În cele trei câteva săptămâni cât poetul Alexandr Pușkin s-a aflat în ospeție la acest conac, s-a amorezat de o tânără și focoasă țigancă. Împreună cu familia ei, lucrau pe moșia lui Ralli.
O altă atracție a conacului este acest arbore de coarne, care, potrivit estimărilor specialiștilor, ar avea peste 250 de ani.
Conacul are, în total, 15 odăi. Cele ale slujitorilor se aflau jos. Ultima dată, familia Ralli s-a aflat aici în anul 1900, după care moșia a fost vândută unui negustor. Prima restaurare a avut loc în 1964, apoi în 1973. Ultima dată, conacul a fost restaurat în 2002, când a fost deschis ca muzeu, de ziua poetului Pușkin
