22 iunie 2022, ora 22:05

Restricțiile impuse de Lituania pentru enclava rusă Kaliningrad a înfuriat Kremlinul. Autoritățile ruse amenință că vor urma consecințe serioase și va avea de suferit populația civilă, în cazul în care țara baltică nu va anula restricțiile asupra tranzitul de mărfuri, vizate de sancțiunile impuse de Uniunea Europeană. Totul se întâmplă după ce, acum câteva zile au intrat în vigoare sancțiunile impuse la importul de oțel și metale feroase din Federația Rusă.

„Rusia va răspunde cu siguranță acestor acțiuni ostile. Măsurile relevante sunt discutate de mai multe agenții și vor fi adoptate în curând. Consecințele lor vor avea un impact negativ asupra populației din Lituania”, a declarat secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikoai Patrușev.

Nikoai Patrușev, considerat un apropiat al lui Putin a făcut aceste declarații ieri, în cadrul unei vizite la Kaliningrad, după ce, din weeekendul trecut, Lituania a impus interdicții pentru transportul de mărfuri dinspre enclava rusă. Astăzi, în cadrul unei conferințe de presă, purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe a explicat în ce mod ar putea riposta Moscova.

„Una dintre principalele întrebări a fost dacă răspunsul va fi unul exclusiv diplomatic. Răspunsul nu va fi diplomatic, ci practic”, a menționat purtătoarea de cuvânt a ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.

De cealaltă parte, prim-ministra Lituaniei susține că nu este vorba despre niciun fel de blocadă impusă de Vilnius. Situația s-a creat după ce, acum 5 zile au intrat în vigoare sancțiunile impuse de Uniunea Europeană asupra comerțului cu oțel și metale feroase din Rusia, a declarat oficialul de la Vilnius.

Potrivit guvernatorului regiunii Kaliningrad, aproximativ 50% din mărfurile transportate pe cale ferată între Kaliningrad și alte regiuni rusești, inclusiv cărbunele, metalele, materialele de construcții vor intra sub incidența embargoului UE. Măsura i-a înfuriat oficialii de la Kremlin care, în semn de protest l-au convocat pe ambasadorul UE în Rusia ca să-l informeze că vor urma represalii dacă restricțiile nu vor fi ridicate imediat.

Amenințările venite de la Moscova îi îngrijorează pe unii lituanieni care locuiesc în apropiere la granița cu Kaliningrad. Într-un reportaj filmat de jurnaliștii de la Reuters, oamenii spun că își pun speranțele în NATO care să-i apere în cazul unor escaladări.

„Nimic rău nu se va întâmpla pentru că Lituania este în NATO și în Uniunea Europeană. Nu cred că ne vor ataca agresiv”, a vorbit un locuitor din Kaliningrad.

Iar localnicii din Kaliningrad se plâng că viața lor devine foarte grea și nu mai văd rostul să rămână în regiune.

„Trebuie, încetișor, să ne adunăm lucrurile și să plecăm de aici pentru că nu putem nici să intrăm, nici să ieșim”, a mai adăugat un localnic din Kaliningrad.

Regiunea rusă se întinde pe 15 mii de kilometri pătrați și se află la Marea Baltică. Ea se învecinează cu Lituania la nord și est și Polonia la sud, și se află la aproximativ 1.300 km de Moscova. Kaliningrad este sediul flotei baltice a Rusiei și găzduiește unele dintre cele mai puternice arme ale sale, inclusiv rachete hipersonice. 

14 decembrie 2024, ora 18:00

Ați primit răspunsul la cererile de compensații pentru energie? Sunteți revoltați de suportul modest oferit de stat sau de lipsa lui? Haideți să vorbim astăzi Verde-n ochi despre una dintre cele mai mari vulnerabilități ale R. Moldova, cea din domeniul energetic.

30 de ani de DEPENDENȚĂ de gazul rusesc

Timp de 30 de ani de independență, R. Moldova nu s-a preocupat niciodată serios de asigurarea independenței sale energetice.  A fi la degetul mic al Rusiei și a depinde în exclusivitate de gazul  rusesc a fost mult mai simplu pentru toate guvernările de până acum, decât a căutat alternative sănătoase pentru a ieși de sub controlul energetic al Moscovei.

Asta chiar dacă și comuniștii, în frunte cu Vladimir Voronin, au simțit pe propria piele biciul energetic al Rusiei.  Refuzul lui Voronin de a semna Memorandumul Kozak în 2003 și apropierea de UE în anii următori a dus la creșterea semnificativă a prețurilor la gazele rusești. Gazul de la Moscova, ajunsese atunci la același preț ca cel de la Paris.

În 2011, în timpul guvernării Alianței pentru Integrare Europeană, Gazprom a presat Moldova să renunțe la reformele pro-europene în schimbul menținerii unui preț favorabil la gaze. Moldova a refuzat, iar Gazprom a majorat din nou prețurile la gaze. Totuși, cel mai bine, crizele energetice le-am resimțit începând cu 2021, când relațiile dintre Chișinău și Moscova au ajuns la cuțit.

Nu vreau să mă opresc mult la scandalurile din domeniul energetic din ultimii 3 ani. Le-am văzut și discutat pe larg pe toate. De la vizite jenante la Gazprom, un protocol controversat, audit al datoriilor nerecunoscut de ruși, reducerea volumului de gaze, șantaj cu întreruperi de gaze, gaz scump procurat anapoda din vest, facturi usturătoare pentru cetățeni, flash-mob de solidaritate națională, demisii, stare de urgență, iar demisii, iar situație excepțională... Și... am ajuns nu departe de unde am plecat.

Gaz pentru regiunea transnistreană - o nouă provocare din partea Rusiei

Chiar dacă de doi ani, prin țevile de pe malul drept al Nistrului, nu mai curge gaz rusesc, tot la ruși ne ducem să ne poclonim pentru gaz. Nu pentru malul drept, ci pentru malul stâng, ca să nu înghețe, să nu stea pe întuneric, să le meargă economia. Evident, și ca să avem posibilitatea să asigurăm malul drept al Nistrului cu energie electrică ieftină. 

Dar, colac peste pupăză, zilele trecute, autoritățile nerecunoscute din Transnistria, care în toată această perioadă nu au părut preocupate de riscul de sistarea a livrării de gaze către ei, au introdus stare de urgență în economie. O condiție importantă din decretul lui Krasnoselski prevede oprirea exportului de energie către malul drept, în contextul riscului de stopare sau reducere a livrărilor de gaze rusești în regiune.

În timp ce autoritățile moldovenești dau asigurări că nu vor lăsa pe întuneric și frig cetățenii din stânga Nistrului, în cazul în care Gazprom închide robinetul, liderul nerecunoscut al regiunii ne previne că NU ar avea o problemă să ne lase pe întuneric în plină iarnă. Preocuparea cea mare a acestuia nu sunt cetățenii din regiune, ci economia aflată în exclusivitate în mâinile unor elite oligarhice locale. Evident, propaganda transnistreană aruncă toată vina pentru situația incertă privind livrările de gaze pe umerii autorităților de la Chișinău. Asta chiar dacă, problema aprovizionării cu gaze a Transnistriei este artificială, căi alternative de transport al gazelor, evitând Ucraina, există. O nouă provocare a Moscovei pentru a crea tensiuni și a putea, probabil, justifica sistarea livrărilor de energie pe malul drept.

În UE, crizele energetice se simt altfel

Prinși din nou în menghina Gazpromului, autoritățile moldovenești s-au îndreptat din nou după ajutor la Uniunea Europeană. Numai în ultimii 4 ani, UE a oferit R. Moldova peste jumătate de miliard de euro pentru a depăși crizele energetice care s-au ținut lanț în țara noastră. Dacă astăzi nu mai depindem în exclusivitate de gazul rusesc, asta se datorează aproape în întregime Uniunii Europene. Am fost auziți și ni s-a oferit bani și suport să cumpărăm gaze de pe piețe alternative, să dezvoltăm proiecte de energie verde, să ne reparăm CET-urile, să izolăm termic spitale, școli, grădinițe, blocuri de locuit.

Numai în 2023, UE a oferit 1,5 miliarde de lei pentru compensarea sumelor impunătoare din facturile la gaz și energie pe care le-am primit. 

Ce ne-a cerut în schimb UE? Nimic. Să creștem, să ne dezvoltăm, să implementăm reforme care vor face R. Moldova mai bună pentru viața propriilor cetățeni și mai atractivă pentru investitorii străini.

În UE, crizele energetice se simt altfel. Între statele membre există mecanisme de solidaritate energetică care permit unui stat membru să primească gaze din alte state în caz de criză. Cetățenii europeni nu stau cu frica în sân că vor îngheța la iarnă sau că nu își vor putea plăti facturile. Pe ei, Gazprom nu îi șantajează cu gaz pentru a obține concesii politice. Și asta pentru că și-au construit independența energetică an cu an.

Suedia, Danemarca, Estonia, au ajuns la performanța de a produce acasă între 70 și 80 la sută din energia pe care o consumă. Nu din gaze, că nici ei nu le au, ci din surse regenerabile.

Vă spun Verde-n ochi: și noi putem ajunge ca ei dacă vom gândi strategic, vom fi consecvenți și vom pedepsi pe cei vinovați de eșecuri.