8 martie are gust amar pentru femeile din închisoare de la Rusca. Penitenciarul a avut porțile închise pentru apropiați, așa că deținutele au avut grijă să-și organizeze singure sărbătoarea. Printre lacrimi au cântat și recitat versuri despre mame și copii, cu gândul la cei care-i așteaptă acasă. Unele preferă să-și ispășească pedeapsa fără să facă public acest lucru, așa că am filmat reportajul respectând alegerea lor de a rămâne anonime.
Teoretic au sărbătorit, dar în realitate au suspinat cu durere și nu și-au putut opri lacrimile. A fost Ziua Femeii și la penitenciarul de la Rusca. Doar că acolo sărbătoarea a avut mai mult un gust amar. Fie că se aflau în sală sau pe scenă, toate deținutele aveau un singur gând- că ar da orice să-și strângă la piept copiii, mamele, soții și pe toți cei dragi, care le așteaptă acasă. Natalia se află între pereții sumbri ai închisorii de trei ani și jumătate, din cei cinci și jumătate la care a fost condamnată. Femeia nu și-a văzut copiii mai bine de doi ani.
„- Cine vă așteaptă acasă?
- Doi băieți am, copii mă așteaptă.
- Vin des să vă vadă?
- Nu vin din 2020, nu au fost la mine.
- Dar care e motivul?
- Că nu are cine, sunt sub tutelă și nu au cu cine să vină”, a declarat o deținută, Natalia Lașco.
Măcinată de un profund sentiment de vinovăție că nu vede cum îi cresc copiii, nu poate să-i țină de mână, să-i aline și să-i îndrume, Natalia încearcă să lucreze cât mai mult după gratii, pentru a fi lângă ei măcar material. Astfel, din cei 4000 de lei pe care îi câștigă lunar, ea reușește să le trimită băieților colete în fiecare săptămână. O mai despart de copiii ei încă doi ani de detenție. Și chiar dacă fiecare zi din închisoare în pare un an, femeia găsește forțe să-și încurajeze fiii.
„Igoraș, Cristian, mama vă iubește și așteptați că poate degrabă mama vine acasă. Să știți că eu unde n-oi fi sunt cu gândul la voi și mama vă iubește”, a menționat deținuta, Natalia Lașco.
Dorul de mamă și de copii e în inima și pe buzele tuturor femeilor deținute în Penitenciarul de la Rusca.
„Suntem cu zâmbetul pe față necătând la asta că în inimă avem un focar. Căci nu suntem alături de cei dragi, de părinți, de mame. În primul rând mamele sunt principale în viața noastră. Orice durere ia-și spune-o mamei... Și aș dori cât mai repede să-mi îmbrățișez copilul, să-mi îmbrățișez fetița, de 8 martie”.
Sărbătoarea de astăzi este un prilej să se abată puțin de la rutina din închisoare și să-și amintească de viața lor de până la pușcărie. Este și cazul acestei femei, care, din om al legii, a devenit deținută. Ea se află în închisoare de aproape șapte ani, din cei 18, pe care trebuie să-i ispășească pentru omor.
„Eu în lucrul meu, în toată viața am lucrat la MAI, Ministerul Justiției și iată jubileul meu îl întâlnesc în acești pereți. Dar doresc ca următorul jubileu, totuși, să-l întâlnesc la libertate”.
Pentru că timpul după gratii se scurge mult prea lent, femeile încearcă să și-l umple cu diferite activități. Astfel, pe lângă faptul că muncesc zilnic, în timpul liber unele împletesc, croșetează, cos, în timp ce altele și-au reunit talentele și mai descrețesc măcar pentru scurt timp frunțile deținutelor. La fel și în cadrul concertului de astăzi: femeile s-au îmbrăcat frumos, s-au machiat și au urcat pe scenă cu cea mia bună dispoziție, imaginându-și că dansează și cântă familiei, a colegilor de la muncă sau pe scena unei săli de spectacole.
Astăzi, pe lângă programul festiv, femeile din penitenciarul de la Rusca vor avea parte și de un meniu mai special. Conducerea închisorii spune că este vorba despre câteva delicatese, inclusiv tortul de sărbătoare. În penitenciarul Numărul 7, din satul Rusca, își ispășesc pedeapsa circa 250 de deținute. Cea mai tânără are doar 17 ani, iar cea mai în vârstă este de 68 ani. Majoritatea femeilor sunt condamnate pentru furt, violență, trafic de substanțe narcotice și de ființe umane.
