După aproape două decenii de discuții, statele membre ale Națiunilor Unite au ajuns la un acord istoric privind protejarea oceanelor lumii, relatează CNN, BBC și Reuters. Pactul, obligatoriu din punct de vedere juridic, pentru conservarea și asigurarea utilizării durabile a biodiversității oceanice, a fost încheiat, sâmbătă seară, 4 martie, la New York, după cinci runde de negocieri prelungite conduse de ONU și la o zi după termenul stabilit inițial, notează Libertatea.
„Corabia a ajuns la țărm”, a declarat președintele conferinței ONU, Rena Lee, după o ultimă zi de discuții maraton. Tratatul este considerat o componentă crucială în cadrul eforturilor globale de a proteja 30% din suprafața terestră și maritimă a lumii până în 2030, un obiectiv cunoscut sub numele de „30 până la 30”, convenit la Montreal în decembrie.
„O zi istorică”
„Aceasta este o zi istorică pentru conservare și un semn că, într-o lume divizată, protejarea naturii și a oamenilor poate triumfa asupra geopoliticii”, a spus Laura Meller, militantă pentru oceane la Greenpeace Nordic, care a felicitat țările pentru că „au lăsat deoparte diferențele și au încheiat un tratat care ne va permite să protejăm oceanele, să ne consolidăm rezistența la schimbările climatice și să protejăm viețile și mijloacele de trai a miliarde de oameni”. Negocierile au fost blocate ani întregi din cauza unor dezacorduri privind finanțarea și drepturile de pescuit. Ultimul acord internațional referitor la protecția oceanelor a fost Convenția ONU privind dreptul mării, semnată în 1982.
Acest acord a stabilit o zonă numită marea liberă – ape internaționale în care toate țările au dreptul de a pescui, de a naviga și de a face cercetări – dar numai 1,2% din aceste ape sunt protejate.
Marea liberă este uneori numită ultima adevărată zonă sălbatică din lume. Este o întindere de apă imensă – tot ceea ce se află la 200 de mile marine (370 km) dincolo de apele teritoriale ale țărilor – și reprezintă mai mult de 60% din suprafața oceanelor lumii.
Aceste ape oferă habitat pentru o multitudine de specii și ecosisteme unice, susțin pescuitul global de care depind miliarde de oameni și reprezintă un tampon crucial împotriva crizei climatice, în condițiile în care oceanul a absorbit peste 90% din excesul de căldură din lume în ultimele decenii.
Ce prevede tratatul
Noile arii protejate, stabilite prin tratat, vor impune limite privind pescuitul, rutele de navigație și activitățile de explorare, cum ar fi mineritul la mare adâncime. Minna Epps, director al echipei Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) pentru oceane, a declarat că principala problemă în cadrul discuțiilor a fost legată de împărțirea resurselor genetice marine, care sunt materiale biologice provenite de la plante și animale din oceane ce pot avea beneficii pentru societate, fiind folosite pentru produse farmaceutice, procese industriale și alimente.
Națiunile bogate dispun în prezent de resursele și fondurile necesare pentru a explora adâncurile oceanului, dar cele mai sărace doresc să se asigure că orice beneficii pe care le găsesc sunt împărțite în mod egal. Dr. Robert Blasiak, cercetător în domeniul oceanelor la Universitatea din Stockholm, a declarat că provocarea constă în faptul că nimeni nu știe cât valorează resursele oceanice și, prin urmare, cum ar putea fi împărțite.
„Dacă vă imaginați un televizor mare, de înaltă definiție, cu ecran lat, și dacă doar trei sau patru dintre pixelii de pe acel ecran uriaș funcționează, aceasta este cunoașterea noastră despre adâncurile oceanului. Am înregistrat aproximativ 230.000 de specii în ocean, dar se estimează că există peste două milioane de specii”, a explicat Blasiak. Țările trebuie acum să adopte și să ratifice oficial tratatul, apoi vor începe lucrările pentru a pune în aplicare prevederile și a încerca astfel să se atingă obiectivul de a proteja 30% din oceanele globale până în 2030.
