Ajunsese să bea chiar trei sticle de alcool în zi. Viața bună pe care o ducea o luase razna. Mihai își pierduse afacerea și angajații. Nu și familia, care i-a fost alături. Într-o bună zi, soția sa, aproape forțat, l-a adus la Societatea Alcoolicilor Anonimi. Abia după an de vizite, a înțeles că este alcoolic și că trebuie să-și schimbe viața.
Din acel moment, s-au scurs deja șase ani. În toată această perioadă, nu a pus gram de alcool pe limbă. Deși apropiații lui îi cunosc istoria, am convenit să-i protejăm identitatea. Urmăriți în continuare confesiunile unui alcoolic anonim.

Dialog între jurnalistă și bărbat:
- Cum ați ajuns alcoolic?
„Totul a venit pe neașteptate. Necontrolat, nu am fixat o zi că din momentul cela sunt dependent de alcool. Se consuma la sărbători, mai mult, până când cei din jur au observat că ceva se întâmplă. Au observat că fac abuz de alcool, cam tot timpul. Dar eu nu voiam să recunosc, nu față de ei, dar față de mine. Nu voiam să conștientizez că am devenit dependent.
La mine a devenit așa: sărbătoare ori nu, ziua sau noaptea, era încontinuu. Non stop. A doua fază era că nici cu alcool nu îmi era bine, nici fără el. Consumam mai mult deja numai tărie, 2-3 sticle în zi se ducea simplu”.
- Cum v-a afectat alcoolul viața?
„S-a dus de râpă totul. Aveam o afacere, cu mai mulți angajați, familia era bine, soția, copiii. Când am trecut măsura, pe neobservate am început sa pierd afacerea, mă lăsau angajații. Familia... Sunt foarte recunoscător: ei mult au suferit, dar nu m-au abandonat”.
- Cum ați decis să vă opriți?
„Am fost adus zilnic, de soție și un prieten, la Societatea Alcoolicilor Anonimi. Am fost întrebat dacă vreau să las băutul, să mă opresc. Eram într-un sevraj grav, nu am avut nicio intervenție medicamentoasă. În organismul meu era mai mult alcool decât sânge sau apă. Normal că nu am fost încântat să las băutul, nu aveam un așa gând.
Venind la Alcoolicii Anonimi, am avut nevoie de un an ca să vin, să plec, până am conștientizat că am o problemă. Primul an de vizite, consumam alcool, nu ascundeam, dar mai puțin. Eram în faza ca ziua să nu consum, pentru că seara erau ședințele, eram responsabil. Dar după ședințe, consumam”.
- Cum ați renunțat la alcool?
„În cazul meu, a fost numai comunitatea Alcoolicilor Anonimi, evident și literatura, dar și programul de 12 pași. Numai așa. Când te informezi despre ce sunt cei 12 pași, totul pare foarte simplu, dar când începi să-i faci, sunt unele lucruri care devin complicate. O putere superioară în care eu am credință și asta m-a ajutat să îmi schimb viața. Nu să lupt cu alcoolul, dar îmi schimb viața. Nu avem nicio luptă. Ne schimbăm modul de viață”.
- Cum ați înțeles că sunteți alcoolic?
„A fost greu să spun că sunt alcoolic. A fost foarte greu pentru mine. Mi-am pus diagnoza singur, eu singur. Eu singur, nu am avut nevoie de vreun doctor: știi, ești alcoolic. Efectul a fost că din moment ce știi boala, este mai ușor să o înfrângi”.
- De ce unii revin la alcool?
„Cel mai des este nesinceritatea. - Față de cine? - Față de sine. Încerc să mă amăgesc singur pe mine. Că uite, nu am consumat 2 ani, m-am recuperat, am scăpat de boală, ce va fi dacă puțin beau, la o sărbătoare. Dar cum am aflat eu, alcoolismul este o boală, care nu se mai vindecă niciodată”.
- Cum vă vedeți peste 10 ani?
„Cu ajutorul Domnului, mă văd sănătos. Cu familia împreună, mă văd aici, în comunitate. Des ne întreabă: nu consumi de 6 ani, de ce mai mergi? - De asta și nu am probleme. Că merg acolo, ori de câte ori am ocazia”.
- Cum este viața fără alcool?
„Puțin câte puțin m-am restabilit și acum sunt în recuperare, și afacerea, și familia. Suntem împreună de câțiva ani, m-am restabilit în societate, cu prietenii relațiile sunt bune. Totul s-a normalizat, sunt fericit”.