Unul din 60 de copii născuți în Republica Moldova suferă de autism, ar fi o creștere de 10 la sută, în ultimul an. Sunt datele prezentate de unele ONG-uri. Cel mai trist este că într-un stat înecat în probleme, părinții, dar și copii lor diagnosticați cu autism rămân singuri în fața grijilor. Terapia de recuperare este mult prea costisitoare, mulți dintre copii neavând șansa de a se integra într-o școală sau grădiniță obișnuită.
Adevăratele provocării însă, vin atunci când acești copii devin adulți. În lipsa unor instituții speciale, care i-ar învăța o meserie, ei sunt condamnați la izolare, fiind nevoiți să stea singuri între patru pereți și la îngrijirea tot a părinților.
„- Ia! - Vreau să mă plimb. - Nu, nu mergem să ne plimbăm, afară este frig și plouă!”
Natalia Crucescu este mamă a unui copil autist. Despre boala lui Sebastian, care acum are 15 ani, a aflat când băiatul ei avea 4 ani. Mama ne-a povestit că primele simptome ar fi apărut, însă mult mai devreme, la vârsta de un an și jumătate. Copilul era pasiv, plângea deseori și nu voia să se joace. Părinții au ignorat stările micuțului, crezând că e o atitudine firească, care în scurt timp va trece. După diagnosticul oficial au urmat, însă, ani de tratamente și reabilitări, iar pe lângă o răbdare de fier e nevoie și de mulți bani. Eu sunt asistent personal. Pentru aceasta statul achită aproximativ 4000 de lei. Dar acești bani nu ne ajung, nici măcar pentru o terapie obișnuită, care costă 6000-6500 de lei.
Natalia susține că în afară de problemele și grijile zilnice, este nevoită să se confrunte, de multe ori, cu atitudinea negativă a societății noastre. Ne-a povestit că, chiar zilele trecute, a fost rugată să coboare din troleibuz pentru că pasagerii ar fi fost deranjați că băiatul vorbea tare și era nemulțumit că nu are loc să se așeze.
„De multe ori, oamenii au o atitudine agresivă, nici nu încearcă să înțeleagă, din start au o atitudine agresivă, încep să țipe, indignându-se că copilul nu ar fi educat.”
Femeia ne spune că până și găsirea unui frizer o fost o problemă. Mulți refuzau, iar alții cereau dublu sau chiar triplu. Situația s-a rezolvat, când ea, însăși, s-a apucat să-și tundă băiatul. Acum este frizer cu acte, iar pe copiii autiști spune că îi deservește gratuit. În pofida greutăților pe care le-a avut până acum, Natalia crede că marile provocări, abia, urmează. Băiatul care merge acum la o școală specială din Chișinău, va absolvi 9 clase, iar după asta habar nu are ce va face cu el. Întrucât licee sau școli profesionale special create pentru copii cu autism avansat nu există la noi în țară. În lipsa, unor instituții speciale în care să învețe o profesie, acești copii odată deveniți adulți sunt condamnați să stea între patru pereți, acasă, ni se plânge mama. E nevoie de instituții pe timp de zi.
Abia la anul viitor va fi deschis primul Centru pentru autiștii adulți. Este un proiect comun dintre primărie și un ONG, finanțat, în mare parte de Uniunea Europeană. Un astfel de centru va fi ca o mană cerească pentru părinți, dar e o picătură în mare, mai ales că și statisticile sunt tot mai îngrijorătoare.
Specialiștii spun că ar fi o creștere de aproximativ 10 la sută. Deși nu există cifre clare, medicii din domeniu ar fi numărat că aproximativ 1 din 60 de copii din țara noastră se naște cu autism. La nivel global, datele sunt și mai sumbre, adică fiecare al 44-lea copil.
De regulă, în Republica Moldova, acești copii au gradul de invaliditate numărul unu, primind 1700 de lei drept pensie socială, dar și 160 de lei lunar pentru transport. Părinții care vor dori să devină asistenți sociali, vor încasa lunar în jur de 4000 de lei pentru că își îngrijesc copilul și nu lucrează nicăieri.
