Turcia va afla duminică dacă va continua încă cinci ani cu Recep Erdogan, președintele islamist aflat la putere de două decenii, sau dacă alianța de opoziție condusă de Kemal Kilicdaroglu va reuși să producă o minune și să câștige bătălia pentru însuși sufletul Turciei. Erdogan a dat peste cap previziunile privind dispariţia sa politică în alegerile din Turcia şi şi-a mobilizat alegătorii printr-o combinaţie puternică de conservatorism religios şi naţionalism care pare să îi propulseze guvernarea în cel de-al treilea deceniu, odată cu turul al doilea al alegerilor prezidențiale, scrie HotNews.
Alegerile vor decide nu doar cine conduce Turcia, ci și modul în care este guvernată, direcția în care se va îndrepta economia sa și politica externă a Ankarei într-un moment de realinieri fără precedent în ultimele decenii pe scena internațională.
În cei 20 de ani de când se află la guvernare, întâi ca premier, apoi ca președinte, Erdogan, cel mai longeviv conducător al Turciei moderne, s-a prezentat drept un susținător al pietății religioase și, alături de partidul său AK (Justiție și Dezvoltare), a dezmembrat modelul de stat secular al lui Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul republicii turce.
Guvernul său a suprimat dezbaterea democratică, a erodat drepturile cetățenești și a adus sistemul judiciar sub controlul său, susținând că măsurile sunt pentru a proteja cetățenii țării în fața unor amenințări de securitate unice, de la separatismul kurd, la tentativa de lovitură de stat din 2016.
Kilicdaroglu, președintele Partidul Republican al Poporului (CHP) fondat de Ataturk, conduce o alianță de șase partide cu ideologii diferite care s-au reunit sub același banner cu un singur scop: să îl dea jos pe Recep Erdogan.
Kilicdaroglu, care a preluat conducerea CHP în 2010, s-a prezentat în acest timp drept întocmai opusul lui Erdogan, atât ca substanță cât și ca stil, și-a îndemnat susținătorii să „termine treaba” încă din primul tur. Însă după cum avea să arate numărătoare voturilor, Erdogan a fost cel aproape să își asigure un nou mandat încă din turul întâi.
Recep Erdogan, marele favorit la alegerile prezidențiale din Turcia
Apelul lui Kilicdaroglu către susținătorii săi nu a fost unul întâmplător sau rupt de realitate. Ultimele sondaje făcute înaintea alegerilor din data de 14 mai îl plasau semnificativ în fața rivalului său, unele prognozând chiar o victorie a sa fără nevoia unui tur doi.
Erdogan pornea la drum cu o sacoșă de handicapuri: politicile sale economice care au dus la o inflație record și o depreciere spectaculoasă a lirei, cutremurele devastatoare care au devastat centrul și sudul țării în luna februarie și au scos la iveală nereguli majore în privința acordării autorizațiilor de construcție, precum și propriile probleme de sănătate care s-au făcut simțite în timpul campaniei electorale.
Însă președintele în exercițiu a surmontat toate aceste probleme și a sfidat sondajele de opinie.
Numărătoarea voturilor făcută pe 15 mai a căzut ca un trăznet în tabăra opoziției: Erdogan - 49,52%, Kilicdaroglu - 44,88%, la o prezență la vot de 88.84%. Erdogan a câștigat detașat alegerile organizate în Germania, țara cu cea mai mare diaspora turcă din lume, dar și cele din alte țări europene.
Mai mult, Alianța Poporului condusă de formațiunea AK a lui Erdogan a zdrobit opoziția, obținând 49,47% din voturile pentru alegerile parlamentare organizate concomitent cu turul întâi al prezidențialelor și dreptul de a forma guvernul fără alte înțelegeri electorale, după redistribuirea voturilor partidelor care nu au trecut pragul electoral.
„Făcătorul de regi” i-a dat votul de încredere lui Erdogan
O altă lovitură puternică pentru coaliția de opoziție turcă a venit la exact o săptămână după anunțarea rezultatului primului tur al prezidențialelor, când Sinan Ogan, candidatul ultranaționalist care s-a situat pe locul 3 cu 5,17% din voturi, a anunțat că îl va susține pe președintele în exercițiu.
Dat fiind faptul că a obținut 2,8 milioane de voturi, mai multe decât diferența dintre cele exprimate pentru Erdogan și Kilicdaroglu, unii analiști l-au descris imediat după anunțarea rezultatelor drept un „făcător de regi” care va decide cine va fi următorul președinte al Turciei prin opțiunea sa.
Pentru analiști susținerea acordată de acesta lui Erdogan nu a reprezentat o surpriză, ținând cont de pozițiile conservatoare și naționaliste comune ale acestora, precum și opoziția viscerală a lui Ogan față de kurzii care îl susțin pe Kilicdaroglu.
Însă mulți din tabăra oponenților lui Erdogan au văzut gestul său ca o trădare, dată fiind opozița la fel de puternică a lui Ogan față de referendumul din 2017 de modificare a Constituției turce care a abolit poziția de prim-ministru și a transformat țara într-o republică prezidențială în care șeful statului are ample prerogative, inclusiv în numirile din sistemul judiciar.