22 мая 2023, час 10:45

Sindicatele din educație din România declanșează luni, 22 mai, o grevă generală în școli, după ce la negocierile de duminică cu Guvernul nu s-a ajuns la nici o înțelegere. Sindicaliștii spun că greva generală din învățământ va continua până când vor primi din partea Guvernului „o soluţie credibilă” asupra revendicărilor salariale. Ultima grevă generală din învățământ a avut loc în urmă cu 18 ani și a durat trei săptămâni, scrie Hotnews.

Acum, sindicaliștii vor ca un profesor debutant să aibă un salariu de 4.000 de lei, iar un profesor la final de carieră să primească 7.000 de lei în mână.

Sindicatele din educaţie au anunţat, duminică, după negocierile de la Palatul Victoria cu premierul Nicolae Ciucă, liderul PSD Marcel Ciolacu şi mai mulţi miniştri, că greva din învăţământ va continua şi va avea loc luni, iar durata ei va depinde strict de răspunsul pe care îl va da Guvernul şi, bineînţeles de dorinţa colegilor.

Conform legii, pe perioada derulării grevei cadrele didactice participante nu vor fi plătite, iar cele peste 150.000 de cadre didactice şi 50-60.000 personal nedidactic şi personal auxiliar şi-au asumat acest lucru.

Potrivit preşedintelui Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Simion Hăncescu, greva generală este susţinută de 71% dintre membrii de sindicat.

Revendicările federaţiilor sindicale din educație:

- „Majorarea salariilor personalului din învăţământ, în conformitate cu importanţa socială a muncii prestate, plecând de la principiul salariul profesorului debutant să fie cel puţin egal cu salariul mediu brut pe economie, salarizarea întregului personal didactic de predare urmând să se realizeze în mod progresiv, în raport de funcţie, studii, vechime şi grad didactic;

- Instituirea regulii indexării anuale a salariilor personalului plătit din fonduri publice, cu rata inflaţiei;

- Plata orelor suplimentare efectuate de personalul didactic auxiliar şi nedidactic;

- Acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă personalului din învăţământ;

- Acordarea drepturilor prevăzute în legislaţia în vigoare şi contractele colective de muncă aplicabile (decontarea navetei, plata indemnizaţiei de instalare, acordarea concediului de odihnă suplimentar, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat etc.);

- Creşterea anuală a investiţiilor în învăţământ, pentru îmbunătăţirea bazei materiale şi a infrastructurii;

- Renunţarea la aplicaţia EduSal şi înlocuirea acesteia cu un program informatic de salarizare gestionat şi administrat de Ministerul Educaţiei”.

​Premierul Nicolae Ciucă le-a spus sindicaliştilor din Educaţie, duminică, la întâlnirea de la Guvern, că nu se poate organiza o grevă când se schimbă un guvern cu altul, pentru că acest lucru „conduce la instabilitate”, au informat pentru HotNews.ro surse politice.

El le-a mai transmis reprezentanţilor sindicatelor din educaţie că momentul ales de ei pentru a face grevă este „cel mai prost din ultimii 10 ani”, pentru că afectează perioada de examene, iar efortul, munca copiilor și a părinților riscă să fie compromise.

Ultima grevă generală în învățământ a avut loc în 2005

După revoluție mișcările de protest în educație au fost numeroase, în special sub forma de pichetări, marșuri și greve de avertisment, dar în toți acești ani doar trei mari greve generale au avut loc. 

Prima grevă generală a fost declanșată în iunie 1999, iar mai apoi, în ianuarie 2000, sindicatele au intrat iar în grevă generală, fiind cea mai puternica acțiune de protest din România postdecembristă la acel moment.

Ultima grevă generală în învățământ a avut loc în 2005. A durat trei săptămâni, timp în care profesorii nu au intrat la ore. În acea perioadă, s-au alăturat protestelor și profesorii din învățământul universitar. Sindicatele au cerut din nou alocarea a 6% din PIB, salarii dublate până în 2007 și fonduri suplimentare pentru infrastructură, relatează Scoala9.ro.

Ministerul Educației a reclamat atunci greva la Curtea Constituțională, acuzând că este ilegală, dar magistrații au fost de partea dascălilor.

Mișcările de protest s-au încheiat după ce premierul de-atunci Călin Popescu Tăriceanu a promis alocarea a 4,8% din PIB pentru educație și o mărire salarială de aproape 12%. A fost cea mai substanțială reușită în privința finanțării educației de până acum.

Conform Legii Educației, educația ar trebui să primească 6% din produsul intern brut. Pentru 2023, procentul este de 2,1%.

21 сентября 2024, час 22:33

În ediția de astăzi a editorialului Verde-n ochi cu Mariana Rață aflăm de ce corupții și criminalii se tem de Uniunea Europeană și se opun procesului de integrare a Republicii Moldova în UE. 

Principalul motiv este frica de pușcărie. În momentul în care R. Moldova va deveni membră a UE, marii corupți din R. Moldova nu vor mai putea scăpa de pușcărie decât refugiindu-se în Rusia sau Africa. Cel mai dureros pentru ei însă este că vor pierde toate bunurile obținute prin fraudă -  case luxoase, mașini scumpe, avioane, iahturi, conturile bancare ticsite cu bani furați de la noi. Și nu mă refer aici la un vis frumos, ci la date concrete, confirmate oficial!

Ca să nu vă plictisesc cu multe cifre, am să vă arăt doar o hartă a lumii. Țările colorate în nuanțe de roșu sunt cele mai corupte din lume, iar cel colorate în galben - sunt cele mai puțin afectate de corupție. 

Așa cum se vede din desen, statele cele mai reziliente în fața corupției se găsesc în Uniunea Europeană. Iar Rusia se confruntă cu probleme de corupție, care se agravează de la an la an. Hărțile de mai sus prezintă Indicelui mondial de Percepție a Corupției. Dar haideți să vorbim despre lucruri și mai concrete.

Președinți, premieri, miniștri și deputați corupți există peste tot. Marea diferența este că în UE aceștia ajung să facă pușcărie. Iar în Rusia ei guvernează de zeci de ani. 

În ultimii 10 ani, în Uniunea Europeană, au existat mai multe cazuri notabile de condamnare a demnitarilor înalți pentru corupție:

Fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi a fost condamnat în 2013 la 4 ani de pușcărie;

Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a fost condamnat în 2021 la 3 ani de închisoare  pentru corupție și trafic de influență;

Fost președinte al Camerei Deputaților din România, Liviu Dragnea (prietenul lui Vlad Plahotniuc), a făcut 2 ani de pușcărie pentru acte de corupție. La momentul condamnării, era cel mai influent politician și oligarh din România. 

Justiția din Uniunea Europeană a reușit, în ultimul deceniu, să trimită după gratii cel puțin 5 prim-miniștri corupți, iar alți cinci președinți de țară au fost sau mai sunt cercetați penal pentru acte de corupție. 

În UE, politicienii corupți se tem de procurori și judecători. În Rusia, lucrurile stau pe dos. 

Nu există niciun caz în care un fost prim-ministru sau fost președinte să fi fost condamnat pentru corupție. Asta chiar dacă Rusia clocotește de corupție înaltă. 

În Rusia, fac pușcărie nu corupții, ci cei care luptă împotriva corupției. Iar cei mai mari demascatori ai corupției au fost pur si simplu omorâți: 

Boris Nemțov, unul dintre principalii opozanți ai lui Putin și un aprig luptător împotriva corupției din Rusia, a fost împușcat cu aproape zece ani în urmă în plină stradă, chiar lângă zidurile Kremlinului;

Cu jumătate de an în urmă, un alt lider al opoziției și demascator al marelor fraude din Rusia, Alexei Navalii, a fost ucis în pușcărie. Fusese condamnat la 30 de ani de închisoare pentru că a avut curajul să vorbească despre averile impunătoare, adunate din fraudă, ale elitei politice rusești;

Jurnalista de investigații  Anna Politkovskaya, a fost împușcată în liftul blocului în care locuia pentru anchetele despre marea corupție din Rusia.

Cele mai mari fraude financiare din Moldova le avem „importate” tot din Rusia. În primul rând, mă refer la Spălătoria rusească. 22 de miliarde de dolari proveniți din Rusia au tranzitat sistemul bancar moldovenesc în drumul lor spre paradisuri fiscale. R. Moldova a ratat, în acest caz, să încaseze cel puțin 540 de milioane de dolari, taxe de stat.  

Furtul miliardului are de asemenea rădăcini rusești, în fraudă fiind implicate mai multe companii și bănci din Rusia. 

Aceste dosare cu prejudicii de miliarde de lei încă nu au finalitate, deși au trecut 10 ani de producerea lor. Justiția moldovenească încă nu a decis la ce sistem de luptă cu corupția să se racordeze: la cel rusesc - mărinimos cu corupții sau cel european - necruțător cu cei care fură din banii publici. 

Nicio țară din UE nu a vrut singură să se curățe de corupția înaltă. Statele UE care au excelat în lupta împotriva corupției, au făcut-o sub presiunea structurilor Uniunii Europene care au condiționat suportul cu progrese concrete în combaterea corupției mari. Cel mai ilustrativ pentru noi este cazul României. DNA a excelat nu grație voinței politice din Guvern și Parlament, ci în pofida obstacolelor puse de politicienii români. Aliatul DNA în acestă luptă a fost poporul și Comisia Europeană. 

Așadar, Vă spun verde-n ochi: e timpul să alegem ce fel de luptă cu corupția ne dorim în Moldova. După modelul european – cu marii corupți în pușcărie, sau după modelul rusesc – cu ei în fruntea statului.