Problema animalelor fără adăpost nu este una nouă, și nici una locală. În Chișinău, această problemă este adânc înrădăcinată în timp, iar echipa Primăria Mea a investigat subiectul, pentru a afla care sunt cauzele, soluțiile și opiniile asupra acestei probleme.

În timpurile sovietice, autoritățile au încercat să rezolve această problemă prin nimicirea lor. Odată cu dobândirea independenței și tranziția Republicii Moldova spre o legislație democratică, corespunzătoare normelor de drept internaționale, manifestarea problemei animalelor fără adăpost a luat o altă întorsătură, înregistrând o cronologie dinamică.

Anual, autoritățile locale cheltuie 150 000 de lei pentru programul de sterilizare a animalelor de companie (care, de altfel, permite și sterilizarea animalelor fără adăpost la inițiativa chișinăuienilor) și 900 000 pentru întreținerea Necropolei de animale.

La etapa actuală, nici autoritățile și nici ONG-urile de profil nu pot indica un număr exact al animalelor fără adăpost în Chișinău, deși în diferite perioade s-au făcut estimări ale numărului acestora. Astfel, în anul 2001, autoritățile au indicat un număr de 40 000 de animale vagabonde, iar în 2012, fundația Naturewatch Foundation din Marea Britanie a calculat aproximativ 4000 de câini fără adăpost în Chișinău (calcularea numărului de pisici este practic imposibilă din cauza dinamicii de reproducere și deplasare a acestora).

Animale fără adăpost apar pe străzile orașelor din cele mai diverse motive, pornind de la simpla iresponsabilitate a deținătorilor de animale de companie, până la incapacitatea autorităților de a gestiona problema.

Un obstacol major în soluționarea problemei animalelor fără adăpost este deficiența sistemului legislativ care ar trebui să reglementeze domeniul dat. Astfel, de la obținerea independenței și până astăzi, la nivel de republică au fost adoptate doar două acte legislative: Hotărârea nr. 494 privind măsurile de combatere şi profilaxie a rabiei și Ordinul nr. 426 cu privire la aprobarea Regulilor de întreţinere a câinilor în localităţile Republicii Moldova. Nemijlocit în municipiul Chișinău – un singur act legislativ: Decizia 4/17 cu privire la aprobarea regulilor de întreținere a câinilor, pisicilor în orașul Chișinău și suburbiile lui. În anul 2007, deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, Vladimir Filat, a depus proiectul de lege privind deţinerea şi protecţia animalelor de companie, care a fost votat în prima lectură, însă, în 2015, proiectul a fost retras din Parlament. Odată cu retragerea acestui proiect de lege, tentativa de a adopta un cadru legislativ național privind animalele de companie la nivel național nu a mai fost reluată.

La nivel de municipiu, pe 27 martie 2014 CMC a adoptat o decizie cu privire la constituirea Grupului de lucru pentru examinarea şi soluţionarea problemei animalelor fără adăpost, însă acesta nu a reușit să elaboreze un proiect spre adoptare. Abia în noiembrie 2015, ONG-urile din domeniul protecţiei animalelor în colaborare cu chinologii au elaborat şi înaintat spre examinare Primăriei municipiului Chişinău un regulament de întreţinere a animalelor de companie, însă nici acesta nu a ajuns să fie examinat și votat de CMC. Reprezentanții ONG-urilor și a autorităților spun că motivul acestei tergiversări este faptul că subiectul animalelor fără adăpost nu este o prioritate pentru Primărie și a fost neglijat de mulți ani de către autorități.

Ce soluții pot fi implementate în Chișinău?

Șeful Direcției amenajare și salubrizare din cadrul Direcției generale locativ-comunale și amenajare a Primăriei spune că, întâi de toate, este necesar să fie adoptat un cadru legislativ unic, care să prevadă crearea unei instituții specializate în cadrul Direcției, însărcinată cu gestionarea problemei animalelor de companie (inclusiv și a celor fără adăpost). Alte soluții propuse de autorități sunt:
– continuarea programului de sterilizare;
– implementarea unui registru al animalelor de companie;
– sancționarea și educarea proprietarilor de animale de companie.

Reprezentanții Asociației obștești pentru protecția animalelor fără adăpost „ALGA” consideră că pe lângă adoptarea unui cadru legislativ, mai e nevoie de informare și educare, înregistrare, evidență, identificare, controlul reproducerii, aziluri și relocare, gestionarea eficientă a deșeurilor (ca să nu fie prea accesibilă hrana), eutanasia (în cazuri rezonabile).

Articolul integral poate fi citit AICI.

Autor: Taisia Haritonova