Eugenia Soltan este învățătoare în școala din Puhoi. Am găsit-o măturând prin ogradă deși afară încă nu se luminase de-a binelea.
„– La ce oră v-ați trezit? – Eiii, nici ora șase. De dimineață trebuie să te scoli să le reușești pe toate”, explică Eugenia Soltan, învățătoare de clasele primare.
Eugenia Soltan este învățătoare de 30 de ani. Cu o experiență uriașă în spate, salariul ei abia de ajunge la patru mii de lei. Nu ar supravețui dacă nu ar avea acasă grădină și animale pe lângă casă, așa că, la fel ca mulți alți dascăli, este nevoită să-și răsuflece mânecele și să muncească cot la cot cu familia sa. Punctuală, bine organizată, dar și iute de picior, împreună cu soțul, s-a grăbit să rezolve rapid treburile matinale.
„ – Pregătiți mâncare? Pregătim să-i hrănim. Trebuie să aibă destulă mâncare ca să poată rezista”, explică învățătoarea.
„-Facem toate lucrările acasă, animalele și pe urmă la serviciu amândoi. – Cum e viața împreună cu o învățătoare? –Cred că mi-a mers în viață”, mărturisește soțul, Ion Soltan.
„Nu este mare diferență între atitudinea ei față de mine și copiii ei de la școală. Mereu reușește să împartă timpul în mod egal”, explica fiica, Elena Soltan.
După ce a alergat prin grădină și coștirete, doamna învățătoare se pregătește de școală. Știe că un dascăl trebuie să inspire încredere și să fie un exemplu pentru elevi, așa că este atentă la toate detaliile.
La ora șapte și jumătate Eugenia Soltan își pune geanta pe umăr și o sacoșă plină cu referate și pornește la școală.
„ – În fiecare dimineață mergeți pe acest drum? – Desigur că în fiecare dimineață, un alt drum mai bun nu am. Acesta este drumul ce mă leagă o viață întreagă de casă și școală”, ne spune dna Eugenia Soltan.
După 30 de minute de mers pe jos, pe drumurile sparte, acoperite ici-colo cu pietriș, a ajuns la școală. Aici se simte cel mai bine. Uită de toate grijile de acasă, iar copiii o întâmpină cu căldură și zâmbetele inocente.
În cei 30 de ani de activitate, Eugenia Soltan a crescut multe generații. Atât elevii ei actuali, cât și cei din promoțiile anterioare, îi sunt foarte recunoscători pentru omenia și bunătatea ei.
„Ea este străduitoare, zâmbitoare, frumoasă, cu dăruire”.
– Vă pune note bune? –Da, dacă suntem buni și învățăm bine.
Cu nostalgie îmi aduc aminte de activitățile pe care le făceam împreună, pentru că dna Eugenia depunea mult suflet în ceea ce făcea.
Învățătoarea nu-și imaginează cum ar fi să renunțe la meseria sa. Totuși, pentru munca depusă, și-ar dori ca profesorii să fie mai bine remunerați. Pretinsa majorare a salariilor cu 11 la sută o consideră insignifiantă.
„E o muncă titanică, dar pentru mine e foarte apropiată sufletului. Dacă un salariu tarifar este de 2955 de lei, 11% cam cât va fi? Plus la aceasta, se mărește suma de impozitare și, în fond, rămânem tot cu ceea ce am avut”, ne explică dna Eugenia.
Nici alți profesori nu sunt încântați de așa-zisa „majorare”.
„Un salariu foarte mic, care, practic, nu ne ajunge nici pentru necesitățile gospodăriei”, spune Rodica Titica, învățătoare de clasele primare.
„Să zic că-mi ajunge, la sigur nu-mi ajunge. Sperăm și noi că nu va fi ultima majorare și că ne va ține de pământul acesta natal”, afirmă directorul-adjunct pentru instruire, Veronica Șarpe.
Învățătorii cred că statul ar trebui să-i plătească pe profesori astfel încât aceștia să-și petreacă timpul printre cărți, deoarece doar astfel aceștia vor deveni din ce ce mai mai buni pentru elevii lor.
