Din cauza temperaturilor scăzute în orele nocturne, Centrul de găzduire a persoanelor fără adăpost de pe strada Haltei din Chișinău devine, seara, neîncăpător. Încotoșmănați, cu glugi pe cap și cu batiste legate nod sub barbă, chinuiți și cu mâini bătrâne, oamenii străzii așteaptă la ușa azilului încă de pe la ora 19.00. În spatele instituției este un foișor. Acolo, oamenii străzii se adună și, până la ora 20.00, când se deschide centrul, socializează. Primul contact îl au cu medicul instituției.
Frigul din orele nocturne îi mâna pe oamenii străzii la Centrul de găzduire a persoanelor fără adăpost. În fiecare seară, la centru, se adună câte 30-40 de persoane. Aici li se oferă mâncare, o minimă asistență medicală și haine.
La Centrul de găzduire a persoanelor fără adăpost am întâlnit-o pe Lucia Masalova. Femeia se află în stradă de aproape 10 ani. A fost la Moscova, la muncă, s-a căsătorit acolo și a trăit 11 ani. Când s-a întors acasă, nu o mai aștepta nimeni. Sora ei i-a luat casa. Are o fiică, dar aceasta nu o poate ajuta. „Ea trăiește cu soțul, cu copilul și cu mama lui. Așa și mi-au zis – că nu au unde. Eu cu dânsa nu mă întâlnesc demult pentru că ea se rușinează că eu sunt boschetar”, susține Lucia Masalova.
Înainte de a pleca la Moscova, a lucrat profesoară de muzică. A fost nevoită să plece, pentru că banii câștigați nu-i ajungeau. „Predam înainte ore particulare acasă, aveam câte 4-5 elevi, dar și serviciu. Erau alte timpuri, alte plăți”, a adăugat aceasta.
Acest centru a devenit pentru Lucia un cămin familial, iar oamenii de aici sunt pentru ea cele mai apropiate persoane. Citește mult, mai ales Biblia și speră ca într-o zi totul să se schimbe.
Cu speranță, trăiește și Vasile Chirov. Acesta are 64 de ani. Copii nu are, iar singurul frate, care l-a crezut mort, i-a luat casa. Ar vrea să lucreze, dar este bolnav și neputincios. „Dimineața ne dă ceai și o chiflă. Seara ne dă felul doi, când cartofi, salată, o pârjoală sau crenvurști”, susține bărbatul.
Aici, oameni străzii pot beneficia de alimentație, duș și chiar de servicii medicale gratuite. Svetlana Panfil este medic terapeut în acest centru din 2004. Este cea care are grijă de sănătatea acestor oameni. Știe deja povestea fiecăruia.
„Ca să ajungi om al străzii, trebuie să pășești peste un prag. La nivel de cabinet medical primar. Traume, răceli, acutizări, despăducheri”, susține medicul terapeut.
După ce stau de vorbă cu medicul, rând pe rând merg la bucătărie, acolo îi așteaptă cina. Astăzi au mâncat paste, cu salată și pârjoale. După cina, fac duș și merg prin saloane. Fiecare are un pat, o pernă și o plapumă călduță. Ca să nu le fie urât, administrația centrului a creat pentru ei și o sală de odihnă. Aici este amenajată o mică bibliotecă și au televizor.
„Se uită la știri, la filme polițienești „Strada felinarelor distruse”. Sunt mulți pe care i-am ajutat, i-am luat și în ospeție”, menționează infirmiera Viorica Golubenco.
Capacitatea Centrului de găzduire a persoanelor fără domiciliu stabil este de 70 de persoane și a fost înființat în 2004. Pentru că afară s-a răcit, iar acești oameni au nevoie de haine, administrația Centrului cheamă cetățenii să ajute boschetarii cu haine de care ei nu mai au nevoie.
