În acest sens, comitetul a atras atenția asupra cazului Braguța. Potrivit autorilor raportului, acest caz arată că măsurile aplicate de R. Moldova după 7 aprilie 2009, care încurajau investigarea acuzațiilor de tortură, nu funcționează în practică.
În raport se arată că deși, în cazul lui Braguța au fost aduse acuzații împotriva a trei ofițeri de poliție și patru deținuți din centrul de detenție, Comitetul este preocupat de faptul că, niciunul dintre numeroșii ofițeri care l-au văzut pe Andrei Braguta cu leziuni vizibile pe o perioadă de 10 zile nu a raportat cazul la Direcția pentru combaterea torturii din cadrul Procuraturii Generale, care a aflat de moartea lui Braguta din știri.
Prin urmare, Comitetul cere R. Moldova să prezinte informații până la data de 6 decembrie 2018 privind monitorizarea recomandărilor Comitetului privind mecanismul național de prevenire a torturii; privind asigurarea unor garanții juridice fundamentale pentru persoanele private de libertate și privind decesul în custodia domnului Andrei Braguta.
În același context, Moldova este invitată să informeze Comitetul cu privire la planurile sale de implementare în perioada următoare de raportare a unora sau a tuturor recomandărilor. Mai jos vă prezentăm unele dintre ele:
– Statul-parte ar trebui să se asigure că persoanele reținute se bucură de la începutul privării lor de libertate de toate garanțiile juridice fundamentale împotriva torturii, inclusiv persoanele arestate și cele aflate în arest preventiv.
– Statul-parte ar trebui să monitorizeze furnizarea acestor garanții și să se asigure că orice funcționar care nu le furnizează în practică este supus pedepsei disciplinare sau a altor sancțiuni corespunzătoare;
– Dreptul deținuților de a avea acces rapid și confidențial la un avocat calificat și independent, imediat după arestare și în toate etapele detenției, inclusiv audierile;
– Dreptul deținuților de a solicita și de a primi un examen medical confidențial de către un medic independent în termen de 24 de ore de la sosirea lor într-un loc de detenție;
– Să se asigure că nimeni nu este ținut în detenție preventivă mai mult decât este prevăzut de lege;
– Să modifice legislația sa și să ia toate măsurile necesare pentru a scurta durata detenției preventive și să ia în considerare înlocuirea detenției preventive pentru infracțiunile minore cu măsuri necustodiale, inclusiv supravegherea electronică;
– Îmbunătățirea condițiilor materiale în locurile de detenție preventivă și să se asigure că au protocoale și personal calificat pentru a interacționa cu persoanele care suferă de o deficiență mentală sau intelectuală.
– Mecanismele independente de monitorizare să aibă acces la spitalele de psihiatrie și instituțiile neuropsihologice; și să prevadă mecanisme independente de reclamații pentru pacienții din toate spitalele de psihiatrie și instituțiile rezidențiale psiho-neurologice și membrii familiilor acestora;
– Să asigure investigații prompte, imparțiale și eficiente în toate acuzațiile de abuz sau violență, inclusiv cele efectuate sau conduse de personalul administrativ și medical angajat în astfel de instituții, urmărirea penală a presupușilor făptași și acordarea de despăgubiri victimelor;
Acestea sunt doar câteva din recomandările făcute pentru Republica Moldova. Toate constatările și recomandările Comitetului pot fi consultatele mai jos:
