Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Dornean c. Moldovei, prin care a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, urmare a investigaţiei ineficiente a maltratării repetate a reclamantului de către fosta soţie şi cei trei copiii, şi a obligat Moldova să achite suma de 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli, informează lhr.md.

În fapt. Reclamantul Leonid Dornean, este născut în anul 1971 şi locuieşte în localitatea Trinca, raionul Edineţ. După divorţ, reclamantul a continuat să locuiască în anexa aceleiaşi case împreună cu fosta soţie şi cei trei copii ai săi, unii din ei fiind deja majori, cu care era în relaţii ostile. El s-a adresat de nenumărate ori la poliție și procuratură privind maltratarea sa de către fosta soţie şi copii, distrugerea proprietăţii, şi omisiunea poliţiei de a reacţiona în vreun fel. Timp de doi ani acesta s-a adresat oamenilor legii, însă aceștia chiar dacă și porneau o cauză penală, ulterior o încetau.

În faţa Curţii reclamantul s-a plans, invocând Articolul 3 din Convenţie, că nu a avut loc o investigaţie eficientă a pretinselor maltratări.

Decizia Curţii. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, sub aspect procedural, notând că la data de 05 ianuarie 2007 reclamantul a depus o plângere scrisă, astfel autorităţile au fost conştiente de situaţia acestuia. De asemenea, ea a notat că dovezile medicale a leziunilor serioase cauzate reclamantului au fost disponibile şi a fost depusă o plângere prin care au fost numiţi făptaşii. Iniţial autorităţile au decis să nu iniţieze o investigaţie penală; ea a început cu aproximativ o lună mai târziu după ce a fost depusă plângerea.

După aceea, investigaţia a durat pentru 4,5 ani; în această perioadă procurorul a încetat procedurile cu diferite ocazii. Cu fiecare din aceste ocazii fie un procuror ierarhic superior, fie judecătorul de instrucţie anula ordonanţa de a încetare a urmăririi penale, constatând mai multe omisiuni, cum ar fi audierea doctorilor care l-au examinat pe reclamant după incidentul din 27 decembrie 2006, audierea mai aprofundată a martorilor şi respectarea dreptulului victimei de a formula întrebări experţilor.

În final, primind la 09 decembrie 2009 confirmarea că reclamantul a suferit o fractură a osului la cotul stâng, autorităţile au avut nevoie de 1,5 ani pentru a adopta decizia finală pe caz.

Faptul că după decizia iniţială de a nu începe investigaţia, aceasta a fost încetată de trei ori până la adoptarea deciziei finale indică întrebări privind eficienţa investigaţiei. Mai mult decât atât, motivele pentru anularea deciziilor de încetare a investigaţiei au relevat omisiuni serioase, cum ar fi omisiunea de a audia martori importanţi sau a implica în mod adecvat reclamantul în investigaţie, prin informarea acestuia despre dreptul de a pune întrebări experţilor. Un procuror chiar a constatat că investigaţia a fost extrem de superificială, tendenţioasă şi unilaterală. În opinia Curţii, omisiunile repetate de a lua măsuri specifice, pe care chiar autorităţile naţionale le-au considerat esenţiale pentru o investigaţie adecvată ridică întrebări suplimentare privind calitatea investigaţiei; astfel investigaţia privind maltratarea reclamantului a fost prea lungă şi ineficientă.

Reclamantul a solicitat 50.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea i-a acordat reclamantului suma de 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 17.529 Lei cu titlu de costuri şi cheltuieli.