În urmă cu 69 de ani, mii de familii din Moldova au fost nevoite să înceapă o nouă viață. Una dură și fără speranță, fiind impuse să lase tot ce au adunat de-a lungul vieții și să plece în Siberia, în timpul celui de-al doilea val al deportărilor staliniste. Astăzi, în Republica Moldova a fost declarată zi de doliu național, iar în memoria victimelor deportărilor, în toate localitățile din țară, drapelele de stat au fost coborâte în bernă. În Chișinău, dar și în restul țării, au fost organizate o serie de evenimente de comemorare a deportaților.

Copiii victimelor deportărilor staliniste, dar și cei care au fost trimiți în gulagurile Siberiei, și-au împărtășit durerea în cadrul unui eveniment de comemorare, desfășurat la Chișinău.

„Am fost deportată, în 1941,la 13 iunie, mama cu cele două fete în regiunea Tiumeni. O trimitea la cele mai groaznice lucruri, pe care nici un bărbat nu le putea făcea. Să supraviețuiești 19 ani în condițiile celea, era greu” a susținut una din victimele deportărilor, Olga Afanasie.

„Mama mea, a fost și ea luată din casă. Era fetiță, din 28 născută. Avea 13 ani. În timp ce surorile mai mari și-au luat păpuși, ea a luat un motănaș” a declarat fiul unei deportate, Tudor.

Ținta deportărilor au fost oamenii care reușiseră să agonisisească averi.

„În familia mea, 28 iunie în 1940, a fost represat bunelul. A fost un gospodar de frunte în comuna Chirșova. La momentul arestării avea 4 ha de vii cu soiuri nobile, europene.”

În cadrul evenimentului „Memoriile Deportărilor”a fost prezentată și o investigație despre satul Moldovanca, fondat în zona Siberiei, în perioada anilor ’40.

„Astfel de întâlniri trebuie de organizat nu o dată în an, ci mai des. Fiecare om este dator ca să stimeze și să știe cine a fost bunelul, străbunelul” a susținut una din persoanele prezente la eveniment.

Evenimentul „Memoriile Deportărilor” cu motto-ul „Să rostim durerile de peste ani”, organizat, astăzi, vine să comemoreze și să păstreze amintirea persoanelor deportate.

Istoricul și organizatorul evenimentului, Octavian Țâcu a declarat că „aceste istorii am decis să le facem publice în memoria deportărilor. Cei care vin la astfel de evenimente sunt practic parte a istoriei, prin poveștile pe care le spun cei care au fost deportați”.

Tot astăzi, la monumentul „Trenul Durerii”, mai mulți demnitari au ținut discursuri și au depus flori în memoria victimelor deportărilor staliniste. Ziua de 6 iulie a fost declarată zi de doliu național. În toate localitățile din țară drapelele de stat au fost coborâte în bernă, iar la ora 10.00 s-a păstrat un moment de reculegere. În prezent, în Republica Moldova locuiesc aproximativ 8000 de deportați.

Reporter: Ana Sîrbu
Imagine: Oleg Cozlov, Vlad Coroban