Potrivit lui Anatol Țăranu, în lipsa integrității teritoriale a statului, în condițiile depopulării lui masive, cu o societate fără tradiții democratice și cu instituții statale slabe, cu partide politice constituite în jurul unor lideri și nu a unor doctrine – clasa politică moldovenească are ca obiectiv major nu înfăptuirea interesului național, ci doar funcționarea pe post de instrument al luptei pentru resurse. Pe acest fundal, în Republica Moldova s-a creat un sistem de guvernare fără legitimitate electorală reală și fără constrângeri legale, care este lesne dirijat de la distanță de grupuri minoritare cu o identitate ștearsă și nelegate de vreo agendă națională coerentă și neidentificate prin ea.
În opinia lui Anatol Țăranu, deficitul cronic de cultură politică și tradiție democratică face ca și opoziția să acționeze fără un program suficient de coerent și atractiv în plan electoral, fără nicio listă de revendicări pe care să le poți negocia, dar și fără nici un lider-negociator, cerând numai, într-un limbaj trivial, „capul lui Moțoc”, fără o înțelegere clară privind anihilarea sistemului, care se poate reconstitui imediat sub un alt nume.
Situația se agravează prin faptul că toată tevatura nu este doar rezultatul lipsei de cultură politică. Este starea unei societăți grav fragmentate pe criterii etno-culturale într-un stat-problemă fără identitate național-statală, menționează comentatorul. Situație perfect exploatată de „pescuitori în ape tulburi” care își pot promova ușor interesele într-un mediu instabil politic, negociind cu un stat slab. Căci în spatele unor idealuri înalte se ascund interese din cele mai josnice. Nedumerirea acestei situații este pe înțelesul tuturor dar problema nu este tactică, ci strategică.
Potrivit lui Anatol Țăranu, la o distanță de 27 de ani de la proclamarea independenței în Republica Moldova, suntem nevoiți să constatăm că în societatea moldovenească confruntarea existențială între identitatea națională românească și non-identitatea sovietică colonială, îmbrăcată în straiele moldovenismului vulgar cu pretenții false stataliste, nici pe departe nu s-a definitivat. Lupta acerbă se dă între democrația națională și plutocrația antinațională. Nu doar despre combaterea corupției locale este vorba, ci despre afirmarea identității naționale autentice românești și construcția pe această bază a statului național european cu standardele de viață respective.
