În motivaţie, Statele Unite invocă faptul că măsurile de retorsiune ruseşti nu respectă prevederile Acordului General pentru Tarife Vamale şi Comerţ din 1994. Mai exact, anume faptul că Rusia nu a impus aceleaşi taxe şi pe produse similare provenite din alte ţări, precum şi faptul că taxele sunt mai mari decât cele incluse în lista de concesii tarifare ale Federaţiei Ruse.
Măsurile de retorsiune ale Federaţiei Ruse au venit ca răspuns la sancţiunile economice americane intrate în vigoare pe 27 august. Noile taxe vamale ruseşti se situează între limita minimă de 25% şi cea maximă de 40%, vizând echipamentele de construcţie a drumurilor, echipamentele de petrol şi gaze, instrumentele de procesare a metalelor, echipament de foraj şi fibra optică.
În ceea ce priveşte măsurile americane, acestea au rolul sancţionării Federaţiei Ruse pentru presupusele ingerinţe în scrutinul prezidenţial american şi presupun diminuarea accesului Rusiei la o serie de resurse şi activităţi financiare.
Printre măsuri se numără impunerea de noi taxe vamale pe produsele de oţel şi aluminiu, restricţionarea importurilor de uraniu şi restricţionarea tranzacţiilor ce vizează datoria suverană a Federaţiei Ruse sau a celor ce vizează o serie de proiecte energetice ruseşti. În plus, au fost impuse şi sancţiuni individuale, asupra unor oligarhi ruşi.
Litigiul Statelor Unite a fost iniţiat la doar două zile de la o acţiune identică a Chinei şi la nouă zile de la un gest similar al Turciei, ambele vizând cele mai recente taxe vamale americane.
Potrivit regulilor OMC, Federaţia Rusă are la dispoziţie 60 de zile pentru a rezolva litigiul. În caz contrar, Statele Unite va avea posiblitatea escaladării lui prin trimiterea unei solicitari către OMC pentru înfiinţarea unui grup de judecători pentru pronunţare.
