A muncit 11 ani ca arhitectă, însă viața i-a întors spatele. De câțiva ani, locul de muncă al Polinei Gabruc este stradă, unde vinde diferite obiecte pentru a nu muri de foame. Cele mai întrebate sunt borcanele pe care le transformă în vaze, printr-o tehnica misterioasă. Femeia se luminează la față când vorbește de fosta ei profesie. Ar vrea să revină la creion, dar spune că nimeni nu o mai angajează, pentru că, pe lângă toate, se deplasează cu dificultate.

Polina Gabruc stă, zilnic, lângă Parcul Afgan, din sectorul Râșcani. De 7 ani, vinde flori în ghivece și vaze pentru diferite ocazii. Lucrările ei, ce costă în jur de 50 de lei, se deosebesc prin faptul că sunt reciclate printr-o tehnica specială, pe care, însă, preferă să o țină în secret.

Ideea a venit pe neașteptate, trebuia să supraviețuiesc cumva. Am văzut aceste obiecte și am vrut să încerc. Astfel, am început să confecționez diferite ghivece și vaze pentru flori”, Polina Gabruc

Atunci când a absolvit Universitatea Tehnică, în 1992, nu se gândea că va ajunge vreodată la mila trecătorilor. A lucrat 11 ani conform profesiei studiate – arhitectura. Primul loc de muncă a fost la Institutul de Proiectări pentru organizarea teritoriului, însă din cauza că nu li se achitau salariile luni întregi, femeia a renunțat, încercând să găsească un post de muncă din care să poată trăi. O perioadă a lucrat ca arhitectă independentă, dar mai târziu a vrut să se angajeze din nou. Nu a mai reușit pentru că, între timp, a început să aibă probleme cu picioarele, iar din această cauză se deplasează cu mare greu.

Specialitatea mea a fost visul meu din copilărie și am crezut că o să lucrez după profesie, dar viața s-a colorat cu totul în alte culori. A fost o perioadă în care am vrut să mă angajez din nou. Formal spun că nu este discriminare și că pe oamenii cu dizabilități îi primesc la lucru, dar cum te duci undeva și vrei să te angajezi, se uită la tine și te refuză sub orice context”, Polina Gabruc

Femeia, în vârstă de 54 de ani, spune că primește și o pensie de invaliditate de 1160 de lei. O parte din bani se duc pentru procurarea materialelor pe care le folosește la reciclarea borcanelor.

Pensia, desigur este mică, mai ales că trebuie să cumpăr și diferite materiale, vopsele, pensule, clei. Serviciile comunale nu îmi ajunge să le plătesc, nu mai vorbesc de medicamente și restul necesar”, Polina Gabruc

Acum, femeia se roagă să aibă câți mai mulți cumpărători și să o țină puterile pentru a putea crea și în continuare.