Comisia de la Veneția spune că legea nr. 120 privind prevenirea şi combaterea terorismului, adoptată în 2017, necesită o revizuire aprofundată. Potrivit unei opinii a instituției în lege ar trebui specificat mai clar relația sa cu alte legislații relevante. Potrivit autorilor, o atenție deosebită trebuie acordată în special Codului de procedură penală și Legea nr. 59 privind activitățile speciale de investigație.

Comisia de la Veneția reiterează faptul că un stat are nevoie de servicii eficiente de informații și de securitate, cu toate acestea spun autorii opiniei, aceste măsuri ar trebui să fie coerente, previzibile și compatibile cu obligațiile în domeniul drepturilor omului pe care Republica Moldova le are în temeiul legislației internaționale și europene privind drepturile omului. În context, Comosia de la Veneția vine cu o serie de amendamente la legea dată, precizând că o astfel de revizuire se poate face fără a afecta eficiența necesară a mecanismelor și puterilor antiteroriste. Printre cele mai importante amendamente, Comisia de la Veneția recomandă următoarele:

– Lista de măsuri pe care Serviciul Secret de Informații le poate lua în cadrul mandatului de „prevenire” (în măsura în care pot afecta persoane particulare) și a obligațiilor corespunzătoare ale persoanelor private trebuie revizuită. Aceste măsuri ar trebui să fie descrise cu precizie cu privire la domeniul lor material de aplicare, iar legea trebuie să prevadă că unele dintre aceste măsuri necesită o autorizație externă (un mandat de judecată, o decizie a procuraturii etc.) și să precizeze măsurile și procedurile relevante detaliat.

– Președintele Parlamentului nu ar trebui să aibă puterea de a coordona activitățile anti-teroriste; aceasta ar trebui să fie o prerogativă a executivului. În schimb, trebuie pusă în aplicare o procedură de supraveghere clară și lipsită de ambiguitate: mecanismul de control parlamentar ar trebui consolidat, implicând fie subcomisia pentru Serviciul Secret de Informații, fie un organism de experți mixt, ambii cu prezența puternică a opoziției. Pe lângă examinarea rapoartelor generale, aceste organisme ar trebui să aibă acces la dosarele specifice. Un sistem adecvat de păstrare a înregistrărilor ar trebui pus în aplicare în cadrul Serviciului Secret de Informații.

– Operațiunile antiteroriste ar trebui să aibă o durată limitată și să acopere o zonă geografică limitată; orice prelungire a zonei sau a duratei operațiunii trebuie să fie însoțită de un control parlamentar sporit.

– Legea ar trebui să prevadă răspunderea penală și disciplinară a personalului de securitate pentru acțiuni extrem de disproporționate și pentru planificarea și desfășurarea inadecvată a operațiunilor antiteroriste. Statul trebuie să poarte răspundere civilă în cazurile de vătămare cauzate de astfel de acțiuni disproporționate. Utilizarea nediscriminatorie a armelor care nu sunt adaptate situației ar trebui să fie interzisă prin lege, iar acțiunile personalului de securitate care au dus la pierderea vieții sau a membrelor ar trebui să facă obiectul unei acțiuni independente și eficiente anchetă.

– Limitările privind raportarea mass-media în timpul unei crize teroriste ar trebui să aibă o durată scurtă și să se refere doar la anumite tipuri specifice de informații (adică forțele implicate în operațiunile de combatere a terorismului, poziția, metodele lor și altele), în conformitate cu principiul de proporționalitate. Jurnaliștii ar trebui să fie liberi să informeze publicul despre situația generală în timpul crizei teroriste, sub rezerva obligațiilor ce le revin în temeiul Convenției europene a drepturilor omului; principiile de acoperire media responsabilă pot fi definite în cadrul autoreglementărilor.

„Listele negre” ale teroriștilor nu ar trebui să se bazeze orbește pe deciziile instanțelor și guvernelor străine. Ar trebui pus în practică un proces eficient de contestare accesibil tuturor persoanelor afectate. Curțile moldovenești ar trebui să poată verifica dacă persoana respectivă este într-adevăr „terorist” în sensul legislației moldovenești și al dreptului internațional. Expulzarea și extrădarea presupusilor „teroriști” este posibilă numai dacă nu contravine obligațiilor Republicii Moldova în baza Convenției din 1951 privind refugiații și a Convenției europene a drepturilor omului.

În același timp, autorii spun că Comisia de la Veneția rămâne la dispoziția autorităților Republicii Moldova pentru asistență suplimentară în această chestiune. Opinia integrală poate fi citită mai jos: