Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Secrieru c. Moldovei, prin care a constatat încălcarea Articolului 3 (condiții inumane de detenție) și Articolului 5 § 3 (caracterul rezonabil al detenției) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi a obligat Moldova să achite suma de 4.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral, precum și costuri şi cheltuieli, scrie lhr.md.

În fapt. Reclamantul, Sergiu Secrieru, este născut în 1985 și locuiește în Nicoreni.

În ianuarie 2012 reclamantul a încheiat un acord cu o persoană, X, potrivit căruia a promis să-l ajute să obţină viză pentru Spania în Consulatul Spaniei de la Moscova. Ei urmau să se deplaseze la Moscova cu trenul împreună, totuşi, X nu a venit la gara de trenuri la momentul plecării, astfel reclamantul a plecat singur la Moscova cu banii obţinuţi anterior de la X, în sumă de 520 Euro. El nu a revenit în Moldova, până în octombrie 2015.

Între timp, X a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru fraudă. În baza acestei plângeri în martie 2012 au fost iniţiate proceduri penale împotriva reclamantului. Deoarece procurorul responsabil de caz nu putea localiza locul aflării reclamantului, acesta s-a adresat judecătorului de instrucţie pentru eliberarea mandatului de arest în privinţa reclamantului pentru un termen de 30 de zile, invocând că reclamantul se ascundea de la organele de drept. La data de 08 februarie 2013 Judecătoria Rîşcani a dispus arestarea preventivă a reclamantului pentru un termen de 30 de zile, argumentând că reclamantul s-a ascuns de la organele de drept şi că putea periclita investigaţia şi influenţa martorii.

La data de 09 octombrie 2015 reclamantul a revenit în Moldova. El a fost informat la frontieră că este aşteptat de poliţie şi că urmează să se prezinte la sectorul de poliţie Rîşcani. Reclamantul a telefonat la sectorul de poliţie şi a convenit să vină la data de 13 octombrie 2015.

La data de 13 octombrie 2015 reclamantul a venit la sectorul de poliţie unde a fost imediat reţinut şi plasat în detenţie.

La data de 15 octombrie 2015 reclamantul a contestat mandatul de arestare din 08 februarie 2013. El a invocat, printre altele, că nu a cunoscut despre investigaţia penală împotriva sa şi a aflat de ea la revenire în ţară. Mai mult decât atât, imediat ce a aflat de investigaţie a contactat sectorul de poliţie şi s-a prezentat la poliţie. De asemenea, el a invocat că nu existau motive de a crede că el poate să se ascundă sau periclita investigaţia.

La data de 02 noiembrie 2015 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul reclamantului, fără a oferi răspuns la argumentul reclamantului precum că nu ar fi cunoscut despre investigaţia penală împotriva acestuia.

Detenţia reclamantului a fost prelungită de câteva ori, până în 16 martie 2016, pe motive identice, recursurile sale fiind respinse.

Pe perioada detenției reclamantul a fost deţinut în Penitenciarul nr. 13, potrivit acestuia celula era suprapopulată, fiind echipată cu o toaletă care nu era separată în mod corespunzător, alimentaţia era insuficientă şi de proastă calitate etc.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2017 reclamantul a fost condamnat pentru fraudă la patru ani cu suspendare.

Invocând Articolul 5 §§ 1 şi 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că detenţia sa nu s-a bazat pe motive suficiente şi relevante şi a fost arbitrară. De asemenea, invocând Articolul 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns de condiţiile proaste de detenţie.

Decizia CurțiiCurtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 5 § 3 din Convenţie, observând că argumentul de bază invocat de procurorul care a cerut arestarea preventivă a reclamantului era că acesta se eschiva de la investigaţie în Federaţia Rusă. Reclamantul a răspuns la această alegaţie că nu a cunoscut de investigaţia penală împotriva sa şi faptul că autorităţile îl caută.

Curtea a notat că Guvernul nu a prezentat dovezi că reclamantul a fost citat de către autorităţi potrivit art. 238 Cod de Procedură Penală. Guvernul nu a prezentat nici dovezi că autorităţile ruseşti l-au informat pe reclamant despre procedurile penale. Mai mult decât atât, Curtea a notat că informaţia precum că reclamantul a fost informat de autorităţile ruseşti a fost prezentată de Guvern pentru prima dată în cadrul procedurilor în faţa Curţii şi o atare argumentare a lipsit în cadrul procedurilor naţionale. Corespunzător aceasta urmează a fi tratată cu precauţie, în special în absenţa vreunei forme de substanţiere.

În continuare Curtea a notat că la revenirea sa în Moldova, reclamantul s-a prezentat imediat în faţa autorităţilor de investigaţie. Astfel, motiv precum că reclamantul s-ar ascunde invocat de instanţele naţionale, la dispunerea şi prelungirea detenţiei acestuia pentru mai mult de 5 luni aparent nu a fost relevant situaţiei reclamantului.

Curtea a notat că instanţele naţionale au invocat, de asemenea, şi alte motive cum ar fi riscul interferenţei reclamantului în desfăşurarea investigaţiei şi influenţarea martorilor. Totuşi, absenţa vreunei substanţieri, lipsa complexităţii cauzei şi gravitatea limitată a faptei imputate reclamantului, aceste motive nu pot fi considerate ca relevante şi suficiente.

Curtea, de asemenea, a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenţie, pentru condiţiile proaste de detenţie din Penitenciarul nr. 13. Reclamantul a cerut 10.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.500 cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului suma de 3.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.