Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică spune că de la 1 ianuarie 2019, preţul gazelor naturale livrate în Moldova de gigantul rus Gazprom constituie 237,46 de dolari pentru o mie de metri cubi. Astfel costul de import a metanului rusesc livrat de Gazprom din primele trei luni ale acestui an este mai mare cu circa 25% comparativ cu prețul de import din aceeași perioadă a anului trecut. Tot ANRE a mai informat că la moment nu există motive pentru creșterea tarifelor la gazele naturale pentru consumatorii finali, deoarece nu există nici o solicitare în acest sens din partea operatorului SA „Moldovagaz”, care să prezinte și probe pentru o eventuală modificare a prețului. În același timp, Sergiu Tofilat susține că cel mai probabil ANRE va revizui prețul după alegerile locale, afirmând că o situație similară a avut loc și în anii 2014 - 2015.

Tofilat explică că la Gazprom stabilește prețul de import în baza unei formule de calcul. „Este formula de calcul în contractul de import şi preţul se calculează trimestrial (1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie, 1 octombrie) în funcţie de trei factori: preţul pentru gazul livrat de Gazprom către ţările UE în anul precedent, cotaţiile pentru Gasoil 0,2 şi păcură la fel pentru anul precedent, publicate de PLATT’S. Respectiv datele pentru 2018 sunt, ele doar trebuie puse în formula de calcul şi atât”, spune Tofilat.

Expertul mai afirmă că faptul că Moldovagaz încă nu a depus cerere şi respectiv Agenţia nu poate revizui tariful este o justificare care nu mai merge. „Admitem că mâine preţul gazului scade de zece ori. ANRE tot va aştepta cererea din partea Moldovagaz? Dacă ANRE nu are suficiente atribuţii prin lege, de ce nu s-au adresat până acum la Parlament să o modifice? Doar legea a intrat în vigoare în 2016. Mai mult, ANRE are acces la informaţiile contabile ale titularilor de licenţă, sau la informaţia de la Serviciul Fiscal, organele vamale (art. 8 lit. c) din Legea privind gazele naturale). Deci Agenţia cunoaşte foarte bine care este preţul real de import al gazului”, a mai spune Tofilat.

Expertul mai explică că ANRE când stabileşte tariful, ia în calcul un preţ mediu estimat, sau prognozat, pentru un an întreg. „Evident că preţul real diferă de cel calculat. Această diferenţă se numeşte deviere tarifară (cu plus sau cu minus) şi se adaugă (sau se scade) din următorul tarif. Mai departe, potrivit p. 61 din metodologia de calculare a tarifelor, dacă diferenţa între costurile calculate în tarif şi costurile reale e mai mare de 5%, ANRE trebuie să revizuiască tariful chiar şi în cursul anului”, afirmă Tofilat.

În același timp, expertul spune că în tariful actual la gaz este luat la bază un preţ mediu de import de 178,5 dolari şi un curs mediu de 17,68 lei pentru un dolar. „Vedem că în primul trimestru din 2019 preţul real depăşeşte 230 dolari, sau cu aproape 30% mai mult decât preţul gazului inclus în tarif. Evident că tariful trebuie ajustat. În cazul de faţă noi, consumatorii, rămânem datori la Moldovagaz, fiindcă tariful în vigoare nu acoperă costul de procurare al gazului. Cu cât ANRE va tergiversa revizuirea tarifului, cu atât mai mult va creşte datoria noastră faţă de Moldovagaz. Asta înseamnă o creştere mai mare a tarifului, fiindcă va trebui să recuperăm o sumă mai mare a datoriei formate”, susține Tofilat.

Specialistul în energetică mai spune că o situaţie similară a fost și în anii 2014-2015. „Atunci a crescut brusc cursul dolarului (consecinţele furtului miliardului) şi asta a dus la majorarea preţul de import, recalculat în lei. Dar ANRE atunci a aşteptat să treacă alegerile parlamentare din Nov 2014, apoi cele locale din Jun 2015, după care a revizuit tarifele. Fix asta se întâmplă acum. Cel mai probabil ANRE va purcede la revizuirea tarifelor abia după alegerile locale”.

Tofilat mai spune că pe lângă costul gazului, în tarif sunt incluse şi cheltuielile de întreţinere a reţelei de gaz, amortizarea activelor (care au fost reevaluate în 2008), salarizarea angajaţilor, pierderile de gaz în reţea, asigurarea patrimoniului. Potrivit lui aici este o problemă majoră, deoarece aceste costuri sunt nejustificat de mari.

Este vorba de câteva sute de milioane de lei, pe care noi le achităm anual. Aceşti bani sunt pur şi simplu furaţi din Moldovagaz. Dacă vom face un control cât s-a furat de la momentul înfiinţării Moldovagaz, atunci furtul miliardului va părea floare la ureche. Însă aceste costuri trebuie excluse din tarif, iar banii – recuperaţi de la cei care i-au furat”, afirmă Tofilat.