După 12 ani la putere, dintre care nouă ca președinte, Aleksandar Vucic vrea să redevină prim-ministru în urma alegerilor parlamentare de duminică, 25 octombrie. O mișcare studențească îi poate strica planurile și opri, totodată, alunecarea țării spre autoritarism, după cum spun activiști, tineri protestatari și politicieni de opoziție intervievați de Reuters.
Interviurile cu activişti, studenţi protestatari şi politicieni din opoziţie conturează o imagine din ce în ce mai autoritară a Serbiei sub conducerea lui Aleksandar Vucic, unde criticii sunt ameninţaţi în mod sistematic, libertatea presei este în declin, iar corupţia este în creştere, transmite Libertatea.
Cazul activistului Marko Marjanovic
Activistul sârb Marko Marjanovic se întorcea de la un supermarket din Belgrad când poliţişti mascaţi l-au urcat cu forţa într-o maşină şi l-au dus în subsolul unei secţii de poliţie, unde l-au ţinut în izolare timp de două zile, sub lumină puternică.
Marjanovic, un critic vocal al lui Vucic popular pe rețelele sociale, a declarat că a fost îngrozit de cele îndurate, deşi nu era prima dată când i se întâmpla. Cu câteva zile înainte, în august 2025, poliţia îl bătuse în timpul protestelor antiguvernamentale, fapt pe care el şi avocatul său îl descriu ca făcând parte dintr-o campanie menită să-l reducă la tăcere.
„Câtă corupţie, câtă distrugere a tot ceea ce ar trebui şi trebuie să aibă valoare aici. Cineva trebuie să răspundă pentru asta”, spune activistul sârb. Aleksandar Vucic şi formațiunea sa politică populistă, Partidul Progresist Sârb (SNS), au negat în repetate rânduri acuzaţiile de represiune şi corupţie.
Libertatea presei, la cel mai jos nivel în spațiul UE - Balcani
Aleksandar Vucic se confruntă cu cea mai mare provocare politică de la instalarea sa la putere, și anume platforma politică conturată în jurul mișcării studențești. Lista studenților conține 250 de candidați, cu toții profesioniști în domeniile lor: profesori, ingineri, medici etc. Această forță de pe scena politică a Serbiei a apărut pe fondul protestelor masive generate de prăbușirea acoperișului renovat al gării din Novi Sad - o tragedie produsă în noiembrie 2024 și soldată cu 16 morți.
„De când SNS se află la putere (adică din 2012 - n.r.), nu a existat niciodată o organizare atât de bună în rândul aripii prodemocratice a societăţii”, observă Dragan Popovic, directorul Centrului pentru Politică Practică. „Cu cât (Vucic - n.r.) se simte mai ameninţat, cu atât presiunea creşte mai mult”, semnalează el.
După ce s-a răfuit cu presa critică și a impus cenzura ca ministru al Informaţiilor între 24 martie 1998 și 24 octombrie 2000, spre finalul regimului lui Slobodan Milosevic, Aleksandar Vucic s-a despărţit de Partidul Radical Sârb în 2008 şi s-a prezentat ca un politician dispus să-și apropie țara de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, afinitățile sale spre regimuri precum cel din China sau Rusia au fost mai pregnante.
Sub conducerea sa, care a început pe 27 aprilie 2014 ca prim-ministru, după aproape doi ani petrecuți ca ministru al Apărării și viceprim-ministru, reputația Serbiei s-a deteriorat în lumea democratică. Indicele mondial al libertăţii presei din 2026, întocmit de Reporteri fără Frontiere (RSF), clasează Serbia pe locul 104 din 180 de ţări, cea mai joasă poziţie înregistrată vreodată şi, totodată, cea mai slabă din regiunea UE - Balcani.
În Indicele de percepţie a corupţiei din 2025 al Transparency International, scorul Serbiei este cel mai scăzut din ultimele două decenii. Potrivit RSF, şase jurnalişti sârbi - dintre care patru au fugit în acest an - se află în exil din cauza ameninţărilor la adresa securităţii lor, motivate de atacuri politice. Datele Fundaţiei Slavko Curuvija, o organizaţie media nonguvernamentală, arată că Vucic a atacat verbal jurnaliştii şi instituţiile media de cel puţin 182 de ori în primele nouă luni ale acestui an.
Vucic neagă acuzațiile cu privire la intimidarea presei și prezintă drept argument faptul că nu a închis nicio instituţie mass-media. Însă reporterii cu experienţă spun că situaţia se înrăutăţeşte în Serbia. Veran Matic conduce o comisie pentru siguranţa jurnaliştilor. În iunie, un tânăr l-a atacat şi i-a luat telefonul în timp ce filma o manifestaţie. El îl învinovăţeşte pe Vucic pentru aceste acte de violenţă. „Nu trece aproape nicio zi, aproape nicio săptămână, fără să aibă loc atacuri, nu doar împotriva mea, ci şi împotriva multor jurnalişti”, deplânge Matic într-un interviu acordat pentru Reuters.
Atacuri cibernetice și spionaj
Membrii mişcării studenţeşti şi alţi adversari politici ai lui Vucic au fost, totodată, victime ale atacurilor cibernetice. Grupul pentru drepturi digitale SHARE Foundation a declarat în septembrie că 14 persoane au fost ţinta unor programe-spion avansate.
Jelena Kontic, care a făcut parte din mişcarea naţională de protest pentru demiterea lui Vucic, a mărturisit că a primit în martie un mesaj de la Apple în care i se spunea că este posibil ca programul spion Pegasus să fi fost instalat pe telefonul ei. Testele criminalistice ulterioare, inclusiv cele efectuate de grupul canadian de monitorizare cibernetică Citizen Lab, au confirmat acest lucru.
„Au avut acces la întreaga mea viaţă. Ştiau când fac exerciţii fizice, când dorm, când mănânc, când beau apă, câtă apă beau, ce mănânc”, spune Kontic. Agenţia de Informaţii de Securitate a Serbiei a calificat acuzaţiile privind spionarea opozanților drept „senzaţionalism trivial”. Şi oficialii Ministerului de Interne au respins acuzaţiile de spionaj cibernetic.
Kontic nu este însă singură. Două personalităţi ale opoziţiei sârbe au fost recent ţinta unor instrumente puternice de spionaj cibernetic, potrivit unui raport publicat luni de Citizen Lab.
Bătăi brutale
Nicăieri ameninţarea la adresa siguranţei nu este mai evidentă decât pe străzi, unde protestatarii susţin că poliţia a folosit adesea forţa împotriva demonstraţiilor paşnice. Dusan Radovic, un arhitect în vârstă de 26 de ani, ajuta o persoană care căzuse la pământ în timp ce poliţia se năpustea asupra unei mulţimi de protestatari în oraşul Valjevo, în august anul trecut, când ofiţeri în echipament antirevoltă au început să-l lovească cu bastoane.
„Zece dintre ei m-au înconjurat, m-au lovit cu picioarele, au scuipat pe mine, iar la un moment dat, unul mi-a călcat pe cap. M-au ridicat şi au continuat să mă lovească, aşa că am căzut”, povestește Radovic pentru Reuters.
Un videoclip verificat de Reuters surprinde bătaia. Au trecut două luni până când a putut să meargă fără să şchiopăteze. Radovic s-a numărat printre cele 25 de persoane, unele dintre ele minore, care au fost bătute cu brutalitate în acea noapte, potrivit unui raport independent realizat de specialistul în medicină legală Djordje Alempijevic.
„Leziunile nu sunt rezultatul unor incidente izolate sau al unei autoapărări necesare a poliţiei, ci demonstrează un model clar, organizat şi sistemic de brutalitate poliţienească punitivă şi tortură”, se arată în raport.
Ministerul de Interne nu a vrut să comenteze acest caz.
„Prima mea reacţie a fost furia, furia faţă de acei oameni capabili de o asemenea cruzime”, afirmă Radovic. „Dar apoi mi-am dat seama că nu mă pot retrage după asta. Trebuie să lupt pentru dreptate şi adevăr”, conchide tânărul arhitect.
