15 мая 2023, час 22:50

În Republica Moldova, investigarea cazurilor de îmbogățire ilicită se confruntă cu obstacole. Procedurile complexe și termenele limitate impuse de legislație sunt principalele provocări în desfășurarea anchetelor și în stabilirea responsabilității pentru averi nejustificate.

Totodată, potrivit procurorului general interimar, Ion Munteanu, o parte din dosare au fost pornite în lipsa evidentă de comitere a infracțiunii. Și șefa Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin, spune că sunt cazuri în care există o diferență foarte mare din ce arată probele și ce arăta sesizarea, adică informația care a stat la baza pornirii urmăririi nu a fost probată. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Cutia Neagră PLUS” de la TV8.

Demonstrarea faptului că o persoană deține o avere pe care nu o poate justifica nu este o sarcină simplă, spune Dragalin. Multe dintre cazuri sunt extrem de complexe, implicând transferuri de venituri prin intermediul unor companii și al altor persoane. 

„Să demonstrezi că cineva are o avere pe care nu o poate justifica sună simplu, dar din experiență, vedem cum banii din RM au intrat pe parcursul ultimilor 15 ani e destul de complicat. Nu e destul să spui că ai o casă de 6 milioane de lei și tu nu o poți justifica. Multe dintre cazuri sunt mult mai complexe. Noi prin probe încercăm să stabilim că o casă măcar că e pe numele altcuiva, a soacrei sau altcineva - de fapt el este beneficiarul. Noi urmărim prin GPS mașina și arătăm că se duce acolo în fiecare noapte sau facem percheziții ca să demonstrăm că persoana trăiește acolo”, a explicat șefa PA.

Totodată, procesul de adunare a probelor este întâmpinat de o serie de dificultăți. Mulți și-au deschis conturi bancare în străinătate, ceea ce implică solicitări și răspunsuri peste hotare, întârziind investigațiile. Iar termenul de 6 luni, în care trebuie obținute probe suficiente pentru a susține o acuzație rezonabilă, ar fi scurt.

„Când vorbim despre ce putem schimba în lege - termenul de 6 luni pentru calitatea de bănuit e un termen foarte scurt. Poate în anii 80 când lumea era cu mult mai simplă și nu aveai comisii rogatorii în alte țări, eram limitați aici în Moldova - asta avea sens. 

În ziua de azi, când vorbim cât de multă informație este într-un telefon, într-un calculator - să ai doar 6 luni să completezi o investigație sofisticată de corupție pur și simplu nu e real și trebuie să avem un termen mai lung să ne permitem să facem o investigație reală. Din sistemul din care vin eu, din SUA, nici nu există ideea că poți să ai un statut de bănuit doar un anumit termen. Există doar termenul de prescripție”, a menționat Veronica Dragalin.

Iar Ion Munteanu subliniază că Agenția pentru Recuperarea Bunurilor Infracționale (ARBI) joacă un rol crucial în succesul investigațiilor. Însă, dacă ARBI nu reușește să acumuleze suficiente probe, procurorul nu poate înainta învinuirea, iar ancheta riscă să se blocheze.

O altă problemă cu care se confruntă investigațiile este stabilirea costului real al bunurilor, în special al imobilelor. Rareori, persoanele dețin documente oficiale care să ateste investițiile. Expertizele la Centrul Național de Expertiză sunt necesare pentru a obține probe solide, dar acestea pot dura chiar și un an și jumătate.

Șefa PA nu a putut preciza aproximativ câte dosare pornite pe îmbogățire ilicită ar putea pica, dar a subliniat că eforturile ar trebui să fie concentrate pe acte de corupție ce pot fi probate: „Avem multe dosare în care vorbim despre mită, despre abuz de serviciu, despre lucruri, infracțiuni mai clasice”.

21 сентября 2024, час 22:33

În ediția de astăzi a editorialului Verde-n ochi cu Mariana Rață aflăm de ce corupții și criminalii se tem de Uniunea Europeană și se opun procesului de integrare a Republicii Moldova în UE. 

Principalul motiv este frica de pușcărie. În momentul în care R. Moldova va deveni membră a UE, marii corupți din R. Moldova nu vor mai putea scăpa de pușcărie decât refugiindu-se în Rusia sau Africa. Cel mai dureros pentru ei însă este că vor pierde toate bunurile obținute prin fraudă -  case luxoase, mașini scumpe, avioane, iahturi, conturile bancare ticsite cu bani furați de la noi. Și nu mă refer aici la un vis frumos, ci la date concrete, confirmate oficial!

Ca să nu vă plictisesc cu multe cifre, am să vă arăt doar o hartă a lumii. Țările colorate în nuanțe de roșu sunt cele mai corupte din lume, iar cel colorate în galben - sunt cele mai puțin afectate de corupție. 

Așa cum se vede din desen, statele cele mai reziliente în fața corupției se găsesc în Uniunea Europeană. Iar Rusia se confruntă cu probleme de corupție, care se agravează de la an la an. Hărțile de mai sus prezintă Indicelui mondial de Percepție a Corupției. Dar haideți să vorbim despre lucruri și mai concrete.

Președinți, premieri, miniștri și deputați corupți există peste tot. Marea diferența este că în UE aceștia ajung să facă pușcărie. Iar în Rusia ei guvernează de zeci de ani. 

În ultimii 10 ani, în Uniunea Europeană, au existat mai multe cazuri notabile de condamnare a demnitarilor înalți pentru corupție:

Fostul prim-ministru italian Silvio Berlusconi a fost condamnat în 2013 la 4 ani de pușcărie;

Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy a fost condamnat în 2021 la 3 ani de închisoare  pentru corupție și trafic de influență;

Fost președinte al Camerei Deputaților din România, Liviu Dragnea (prietenul lui Vlad Plahotniuc), a făcut 2 ani de pușcărie pentru acte de corupție. La momentul condamnării, era cel mai influent politician și oligarh din România. 

Justiția din Uniunea Europeană a reușit, în ultimul deceniu, să trimită după gratii cel puțin 5 prim-miniștri corupți, iar alți cinci președinți de țară au fost sau mai sunt cercetați penal pentru acte de corupție. 

În UE, politicienii corupți se tem de procurori și judecători. În Rusia, lucrurile stau pe dos. 

Nu există niciun caz în care un fost prim-ministru sau fost președinte să fi fost condamnat pentru corupție. Asta chiar dacă Rusia clocotește de corupție înaltă. 

În Rusia, fac pușcărie nu corupții, ci cei care luptă împotriva corupției. Iar cei mai mari demascatori ai corupției au fost pur si simplu omorâți: 

Boris Nemțov, unul dintre principalii opozanți ai lui Putin și un aprig luptător împotriva corupției din Rusia, a fost împușcat cu aproape zece ani în urmă în plină stradă, chiar lângă zidurile Kremlinului;

Cu jumătate de an în urmă, un alt lider al opoziției și demascator al marelor fraude din Rusia, Alexei Navalii, a fost ucis în pușcărie. Fusese condamnat la 30 de ani de închisoare pentru că a avut curajul să vorbească despre averile impunătoare, adunate din fraudă, ale elitei politice rusești;

Jurnalista de investigații  Anna Politkovskaya, a fost împușcată în liftul blocului în care locuia pentru anchetele despre marea corupție din Rusia.

Cele mai mari fraude financiare din Moldova le avem „importate” tot din Rusia. În primul rând, mă refer la Spălătoria rusească. 22 de miliarde de dolari proveniți din Rusia au tranzitat sistemul bancar moldovenesc în drumul lor spre paradisuri fiscale. R. Moldova a ratat, în acest caz, să încaseze cel puțin 540 de milioane de dolari, taxe de stat.  

Furtul miliardului are de asemenea rădăcini rusești, în fraudă fiind implicate mai multe companii și bănci din Rusia. 

Aceste dosare cu prejudicii de miliarde de lei încă nu au finalitate, deși au trecut 10 ani de producerea lor. Justiția moldovenească încă nu a decis la ce sistem de luptă cu corupția să se racordeze: la cel rusesc - mărinimos cu corupții sau cel european - necruțător cu cei care fură din banii publici. 

Nicio țară din UE nu a vrut singură să se curățe de corupția înaltă. Statele UE care au excelat în lupta împotriva corupției, au făcut-o sub presiunea structurilor Uniunii Europene care au condiționat suportul cu progrese concrete în combaterea corupției mari. Cel mai ilustrativ pentru noi este cazul României. DNA a excelat nu grație voinței politice din Guvern și Parlament, ci în pofida obstacolelor puse de politicienii români. Aliatul DNA în acestă luptă a fost poporul și Comisia Europeană. 

Așadar, Vă spun verde-n ochi: e timpul să alegem ce fel de luptă cu corupția ne dorim în Moldova. După modelul european – cu marii corupți în pușcărie, sau după modelul rusesc – cu ei în fruntea statului.