A refuzat de trei ori rolul la care visa, iar atunci când a simțit că e pregătită, s-a întâmplat magia. Mezzosoprana din Moldova, Lilia Istratii, și-a trăit visul pe un alt continent, debutând în rolul de Carmen la unul dintre cele mai mari teatre de operă din Brazilia. De la frica de necunoscut și povara responsabilității, la ovații, ropote de aplauze, autografe și chiar „furată” dintre fani, toate au fost scene parcă desprinse din telenovele. Într-un interviu exclusiv pentru TV8, Lilia ne-a povestit cum a „topit” inimile brazilienilor și cum a cucerit propriul Everest în cea mai „arzătoare” experiență din viața sa.
A fost foc și pară! Să debutez pe o scenă străină și atât de mare, parcă am fost aruncată într-un ocean fără să pot înota. Am simțit cum Carmen a mea s-a născut. A apărut o nouă Carmen!
La mai bine de o săptămână de când s-a încheiat aventura braziliană, Lilia Istratii încă mai simte euforia clipelor în care și-a deschis sufletul pe scenă, iar publicul l-a inundat cu admirație și recunoștință. Deși, acum jumătate de an, totul părea doar un vis...
„Carmen” - rolul de vis
Ca majoritatea solistelor de operă, mezzosoprana Lilia Istratii își dorea într-o bună zi să fie în rol de Carmen...
„Da, a fost „dream role”, rolul meu de vis. Era pe lista mea de obiective, dar am refuzat de vreo trei ori să cânt și în Moldova și în România. Or, „Carmen” e un fel de șlagăr în operă, e arhicunoscută, practic fiecare arie e cunoscută. Sunt și foarte multe clișee, de aceea, am refuzat. Mă gândeam că e prea devreme să debutezi când încă nu ai ce spune”.
Recunoaște că atunci nu avea încă toate „ingredientele” pentru acest rol important.
„Carmen e toată dragoste și cum să povestesc lumii despre dragoste, dacă eu singură nu gustasem din ea. Ce să-i povestesc? Că dragostea e o pasăre rebelă și dacă nu o ții bine îți scapă (sunt versuri din arie)? Cum să spui ceea ce nu ai simțit? Dar mă mândresc că atunci am refuzat”.
Conștientiza că visul ei putea deveni realitate, dar timpul ei pentru Carmen încă nu venise. Lucrurile au luat o întorsătură bruscă în toamna anului 2023.
Când e pregătit elevul, apare și profesorul
„În septembrie, am simțit că aș fi pregătită, atunci a apărut și oportunitatea. Cum se spune: „Când e pregătit elevul, atunci apare și profesorul”. Am copt acestă idee în minte și oferta a venit cam în două săptămâni”.
Atunci, agentul Liliei a anunțat-o despre un contract cu Teatrul Municipal din Sao Paulo, pentru rolul principal în opera Carmen. Noutatea a bucurat-o și a speriat-o în același timp, ținând cont de responsabilitatea pe care o purta. Însă acum avea toate „ingredientele” necesare.
„Surprinderea a fost că oferta era de pe alt continent. A fost o magie că eu am fost invitată și chemată acolo, deoarece am încheiat un contract cu un agent fără să mă cunoască vreodată cântând live. A mers la risc și teatrul inclusiv, deoarece nu a fost un spectacol ordinar, ci o premieră. Opera „Carmen”, ultima dată la ei a fost cântată cu 10 ani în urmă și acum, au reluat-o într-o regie nouă și cheamă o moldoveancă care nu a pășit niciodată pe acel continent. Fiind un rol destul de complicat atât moral, cât și vocal, să debutez pe o scenă străină și atât de mare, parcă am fost aruncată într-un ocean fără să pot înota. A fost și un noroc și o provocare și fericire”.
Au urmat câteva luni de muncă asiduă și stres...
Dintr-un martie ploios, în canicula telenovelelor braziliene
Pe 24 martie ateriza deja pe un alt continent, în țara pe care o știa doar din telelnovele.
„Sunt copilul anilor 90, am crescut cu telenovele braziliene. Acum vedeam cu ochii mei acei munți deosebiți, acele peisaje. Eram uimită și speriată în același timp”.
Dar prima întâlnire cu echipa teatrului și regizorul Jorge Takla au degajat sistuația. Agentul o avertizase că va avea parte de o atmosferă caldă, dar nu și-a imaginat că într-atât.
„Brazilia se simte în aer și chiar în teatru. Nu însemnă că totul e relaxant sau trebuie să depui mai puțin efort. Nu, standardele sunt foarte înalte, dar nu se simte atât de mult raportul ăsta autoritar dintre dirijor și solist, de exemplu. Sunt toți la același nivel, se poartă respect pentru toți de la costumier până la solist și director de teatru și asta m-a făcut să mă calmez”.
Iar prima repetiție, la care toți membrii echipei urmau să prezinte ceea ce pregătise până la acel moment, a lăsat-o fără cuvinte:
„Prima repetiție a fost peste așteptările mele. După ce am terminat de cântat eu partiția, nu m-am așteptat la asemena ovații și ropote de aplauze, acolo fiind foarte mulți, corul, artiștii, m-am simțit ca la concert. Și apoi am înțeles că teatrul m-a primit, adică dacă așa ești aplaudat, înseamnă că sufletul teatrului te-a primit”.
A reacționat modest și cu recunoștință, credea că e un mod de a întîmpina artiștii, dar mai târziu, membrii echipei i-au explicat că de fapt a fost o recunoaștere a talentului ei.
„Coregrafia nu a fost o glumă, deși trebuia să cânt în același timp”
Până la început de mai, a avut un program plin de repetiții dificile, în care a îmbinat canto, coregrafie, dramaturgie...
„Coregrafia nu a fost o glumă, indiferent de faptul că trebuia să respirăm și să cântăm. Chiar am mers la sală ca să-mi antrenez respirația și rezistența. Coregrafia a fost pusă în scenă de două profesioniste una dintre care este coreograful principal al Braziliei. Dar, atât timp cât procesul de lucru era și distractiv, s-a mai redus din dificultate, era ca o sărbătoare nu o repetiție”.
Între timp, se făceau și costumele pentru fiecare din cei 700 de participanți la spectacol.
„A fost un designer arhicunoscut în Spania, Pablo Romires, care a venit cu noua sa colecție, gândită special pentru această operă. Toate au fost create individual pentru fiecare artist. Iar toată încălțămintea a fost pusă la dispoziție de două creatore din Armenia”.
„Eu consider că debutul meu a fost la repetiția generală”
Deoarece biletele la cele trei spectacole planificate erau demult vândute, la solicitarea melomanilor, s-a decis vânzarea de bilete și pentru repetiția generală. Sala cu o capacitate de 2000 de oameni era arhiplină. Prin urmare, și emoțiile au fost pe măsură.
„Eu consider că debutul meu a fost anume la repetiția generală. A fost probabil cea mai frumoasă zi din toate spectacolele. Eu sunt foarte și foarte norocoasă și multumesc pentru oportunitatea de a debuta în Carmen pe așa o scenă mare, imensă”.
Recunoaște că a fost o responsabilitate dublă: propriul debut în rol de Carmen și premiera pentru Teatrul din Sao Paulo.
„Ideea în sine de a debuta în Carmen e foarte stresantă, fie la Chișinău, la Craiova sau într-o casă de cultură tot e stresantă, dar atâta timp cât ești într-un teatru foarte mare pe care trebuie să o umpli cu sunet fără microfon...”
Am simțit cum Carmen a mea s-a născut... A apărut o nouă Carmen! Mi-am dezgolit sufletul în fața publicului și am venit cu propriul mesaj, probabil de asta am fost primită atât de cald. Sentimentele pure și trăirea adevărată e înțeleasă pe orice continent, dacă răzbați la sufletul omului, nu mai contează continentul sau limba”.
Iar reacția publicului a fost peste așteptări.
„A fost fatal pentru mine. La spectacol au fost ovații de care nu am mai auzit, tropăiau și din picioare, credeam că vine un val de cutremur. Am avut senzația că am cucerit Everestul”.
„Se uitau la mine ca la o divinitate”
În teatrul din Sao Paulo există tradiția ca după fiecare spectacol, soliștii să iasă în hol pentru a se întâlni cu spectatorii.
„Am ieșit în hol, știam tradiția. Am ieșit, toată lumea amabilă, politicoasă, aplaudau și se uitau la mine ca o divinitate, ceea ce m-a speriat, sunt și eu om”.
Dar ceea ce a urmat a fost asemenea unor scene rupte din film.
„A început nebunia, cineva din spectatori a vrut o poză și un autograf, i-am zâmbit, am zis da și deodată s-a format un rând imens de oameni și au început între ei să se certe care e primul. La un moment dat, m-au înconjurat, m-au înghesuit, mă simțeam ca într-un troleibuz din Chișinău. Mă trăgeau de mână, de haină, mi-au rupt un pic trena rochiei. A fost ca un comportament al fanilor pop, dar nu de operă. Iar când au văzut că vreau să plec, a început un soi de panică și în acel moment m-am simțit chiar un pic speriată”.
Cineva din staff-ul teatrului a încercat să o scoată din mulțime, dar nu a reușit și a fost nevoie să intervină cei din pază ca să o „fure” efectiv dintre fani.
Eu nu pot să joc, eu trebuie să trăiesc
După repetiția generală, care a făcut furori, a urmat premiera și încă două spectacole care au umplut până la refuz sala Teatrului Municipal din Sao Paolo.
„Fiecare spectacol a fost diferit. Trebuia să repornesc emoții și stări noi, pentru că celelalte erau expirate și nu le credeam nici eu. Eu nu pot să joc, eu trebuie să trăiesc. E un minus profesional, dar e un plus pentru public. A trebuit să trec printr-un maraton de patru spectacole, fără să ofer spațiu și timp vocii mele, de asta a fost o provocare”.
Dar a meritat fiecare emoție, pentru că ceea ce a trăit pe scena din Brazilia a fost „fierbinte”.
„A fost foc și pară. Probabil încă nu am găsit cuvintele potrivite. Încă sunt într-un vacuum, trebuie să analizez foarte bine, dar pot declara cu certitudine că e una dintre cele mai aprinse experințe din viața mea și cea mai frumoasă. Plus că e o treaptă nouă pentru mine, pentru cariera mea. Cu acest proiect am pășit și eu la alt nivel, într-un timp foarte scurt”.
Carmen din țara cu vin și mămăligă
Premiera „Carmen” la Theatro Municipal de São Paulo, cu o moldoveancă în rol principal a fost pe larg reflectată în presa de specialitate. Criticile au fost în mare parte pozitive și peste așteptări, dar au fost și unele mai speciale.
„Unul dintre critici s-a documentat bine și pe lângă comentariile profesionale, acesta a menționat că sunt din Moldova, a scris despre vin și mămăligă care ar fi faimoase în țara noastră, într-un mod amuzant”.
Săptămâna trecută, Lilia a revenit în România, unde s-a mutat de aproape doi ani. Recunoaște că are nevoie de timp pentru a procesa experiența braziliană, dar în același timp trebuie deja să revină la note și partituri, deoarece curând o așteaptă o nouă premieră la Opera din București, dar și un proiect inedit în Italia. De altfel, spune că are contracte încheiate până în 2025.
Mezzosoprana Lilia Istratii a studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, între 2013 și 2019, absolvind cu un master, specializarea bel canto. A debutat la Teatr Wielki Opera Narodowa (Polonia) în 2019 ca Olga în „Evghenii Onegin”. A fost angajată a Teatrului Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău, până în 2022, după care a fost solistă la Opera din Craiova. Acum este stabilită la București.
*„Carmen” este o operă, compusă de Georges Bizet, după nuvela anonimă a lui Prosper Merimee. Acțiunea se petrece în fosta fabrica de tutun din Sevilla, unde subofițerul Don Jose Lizarrabengoa s-a îndrăgostit de frumoasa țigancă Carmen.
