06 iulie 2024, ora 20:55

În cel mai sudic punct al țării, găsim rezervația naturală „Prutul de Jos” , cartea de vizită fiind Lacul Beleu. Din cauza scăderii nivelului apei, acesta este amenințat de dispariție. Astăzi, apa din lac măsoară aproximativ 40 de centimetri, dar au fost ani în care apa a fost de o șchioapă, fapt ce a dezechilibrat întregul ecosistem. Și pădurile de pe teritoriul rezervației au fost afectate. Un incendiu devastator, în urmă cu câțiva ani, a mistuit peste 300 de hectare. Nu departe de lacul Beleu, se află și zăcămintele de petrol, care recent au revenit în proprietatea statului. În continuare, dreptul de exploatare îl deține o întreprindere de stat.

„Ne aflăm pe canalul Manolescu, este un canal care poartă apa râului Prut în lacul Beleu și este unul din cele patru canale care face legătura lacului cu râul Prut. - Aici, de obicei, nivelul apei e mai ridicat, da? - În canal nu, este cum este peste tot, un loc drept, o luncă inundabilă. Spre ieșirea în lac nivelul apei este aproximativ jumătate de metru. - Și adâncimea maximă? - 3-4 metri. În ecosistemul lacului Beleu, vreau să accentuez faptul că rezervația naturală este parte componentă a zonei umede Ramsar, lacurile Prutului de jos, din anul 2000. Este prima zonă umedă, desemnată în Republica Moldova, în special ca habitat al păsărilor acvatice. În urma cercetărilor multianuale, am identificat 246 de specii de păsări, dintre care 51 sunt luate sub protecție pe plan internațional și național. Acum se lucrează la ediția a patra a cărții roșii generală pe republică, deci urmează în decurs de doi ani să se obțină un nou volum și atunci o să avem alte cifre”, spune șefa secției Știință de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Viorica Palade.

Pe lângă speciile de plante și păsări, aici sunt și trei specii de șerpi care nu sunt veninoși. Se găsește și broasca-țestoasă de baltă. De departe însă, „vedeta” rezervației este pelicanul. 

„La noi vin două specii de pelican, pelicanul comun și pelicanul creț. Vin aici din Delta Dunării pentru a se hrăni, atunci când nivelul hidrologic este mai scăzut și e mai ușor să-și dobândească peștele. Pelicanul comun este mai numeros față de pelicanul creț, iar în ultima perioadă, din cauza lipsei hranei în zona noastră sudică, acesta urcă cumva mai spre centrul republicii și sunt văzuți mai des și pe alte lacuri”.

Chiar dacă, la prima vedere, peisajele sunt uimitoare, în spatele lor se întrezăresc și o mulțime de probleme, mai mici sau mai mari, cu care se confruntă lacul Beleu. Una dintre ele pune în pericol însăși existența acestui bazin acvatic, format acum vreo 6 mii de ani. 

„Cea mai mare problemă este nivelul hidrologic, deoarece de aici pleacă toate celelalte probleme din ecosistem. Faptul că, în timp, datorită unor activități și antropice dar chiar și de mediu lacul s-a colmatat, este prezent procesul de înmolire a lacului, iar asta este mai evident în ultimii douăzeci de ani. Dacă ne dăm înapoi cu douăzeci de ani și am fi în același loc, pădurea pe care o vedem acum nu era. Ceea ce avem pe partea dreaptă este o pădure tânără de salcie, care înaintează spre suprafața acvatică și asta e o mare problemă, tot din cauza nivelului hidrologic scăzut. Pădurea înaintează spre suprafața lacului și fură din spațiu, astfel riscăm la un moment dat să pierdem lacul și să avem doar o luncă inundabilă, temporar”.

În ultimii ani, singurele momente când nivelul apei depășește o jumătate de metru este atunci când vin viituri pe râul Prut. Una dintre ele a fost în anul 2020, atunci când nivelul apei în lacul Beleu a ajuns la trei metri. De cealaltă parte, unul dintre cei mai dezastruoși ani, care a adus dezechilibre în ecosistem, a fost anul 2015, atunci când toate cele patru canale care aduceau apa din râul Prut, pe anumite porțiuni, erau complet uscate. 

„- Ce se poate face ca să, nu știu dacă să readucem totul la ce a fost înainte, dar totuși să îndreptăm puțin situația? Ar trebui curățate canalele, care sunt pașii? - Noi, ca angajați ai rezervației, chiar și administrația, am descris situația la ședințe, în fiecare an, noi la secția științe edităm analele naturii și acolo, de fiecare dată menționăm tot ceea ce sde întâmplă pe parcursul anului și accentuăm cumva problemele de mediu. S-a venit cu o soluție de a săpa alt canal decât acesta existent, se gândeau să aducă un canal vechi care era, dar nu știm dacă asta este soluția corectă”.

În documentele vechi de 15-20 de ani, suprafața lacului era de peste 600 de hectare, dar astăzi, aceasta s-a micșorat și se reduce cu fiecare sezon. Pădurile de salcie încep să ocupe porțiuni mari din zonele care odinioară erau acoperite de ape. Fonduri cu care ar putea curăța pădurile sau decolmata canalele, administrația rezervației nu are de ajuns, banii fiind uneori pentru salarii și cheltuieli de întreținere. Șefa secției „Științe” din cadrul rezervației „Prutul de Jos”, ne-a spus că există servicii de turism, prestate de către administrația rezervației, dar ele se fac cu un minim deranj asupra florei sau a faunei locale. Rezervația nu este ferită nici de dezastre, iar unul dintre cele mai mari a avut loc în luna martie a anului 2020. 

„Am avut probleme mari în anul 2020, când a ars o suprafață de peste 300 de hectare de pădure și atunci nu s-a găsit vinovatul, cu toate că s-a știut cine era. Faptul de unde a plecat focul se știa și nu știm de ce nu s-au dus lucrurile la capăt. Explicația a fost că a pornit de la pescari, de la o barcă și parcă a fost o glumă să zic așa, deoarece atunci nivelul apei în lac era de 15 centimetri și nicidecum nu puteau să fie pescari.

Suntem la unul din cele două turnuri de observare, amplasate special pentru vizitatorii rezervației. Unul este pe teritoriul satului Văleni și acesta este pe teritoriul Sloboziei Mari. Noi desfășurăm și alte activități, proiecte mai mici, zic eu. Așa am procurat echipament pentru dezvoltarea turismului și acum vrem să amplasăm aici un punct pentru realizarea fotografiilor, pe malul lacului. De asemenea, cu contribuția primăriilor celor două sate și cu o contribuție europeană, se construiește o platformă de vizionare, pe panta de la intrarea în localitatea Slobozia Mare. Acesta va fi un loc foarte atractiv pentru turiști, deoarece de acolo se vede panorama lacului, râul Prut, toată zona”.

Oamenii locului își amintesc lacul Beleu atunci când nu existau problemele de astăzi. Unul dintre copiii care pescuiau aici, acum mai bine de 40 de ani, este și Stelian Guzunov, care între timp s-a angajat ca pădurar în cadrul rezervației. Și el deplânge situația gravă în care a ajuns lacul.

„Îmi pare rău că, în ziua de azi am ajuns în așa situație ca lacul Beleu a rămas fără apă. Avem undeva la vreo 40 de centimetri apă și restul mâl, vreun metru și ceva. Când stai și-ți amintești, când eram copii, adâncimea era de trei, patru metri și de cu seară ne pregăteam râme, ne pregăteam totul și timp de o oră ieșeai cu torba plină cu pește. Acum întinzi toate malurile și nu mai e pește. Pricina? Pricina e apa. Bătrânii spuneau că erau câțiva pescari, și aceștia hrăneau un raion întreg numai din lacul Beleu. Peștele se păstra anul împrejur, iarna băgau năvoadele sub gheață și scoteau tone de pește, dar astăzi nu mai avem nici apă, nici pește”, a spus pădurarul de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Stelian Guzunov.

Acesta își amintește și vremurile când oamenii veneau „ca la mare”, profitând de plajele oferite de lac și de liniștea zonei.

„Am ajuns cum am ajuns în ziua de azi. Înainte era o frumusețe, pe malul lacului Beleu era numai nisip, iarbă nu aveam, erau plase de volei, erau scăunele, căsuțe, oamenii veneai și se odihneau ca la mare. Cand intrai în apă doi metri, se vedea orice pietricică de la fundul apei, atât de limpede era. În ziua de azi, nu mai avem nimic”.

Acesta a venit și cu o propunere către autorități, pentru a menține cumva apa în lac, mai ales că se află „la doi pași” de râul Prut. 

„E trist și le-am propus ca o variantă, măcar aceste două gârle, gârla Năvodu și gârla Rotaru dacă ar fi curățate începând de la râul Prut și măcar cât ar putea spre lacul Beleu, cu anii poate s-ar mai spăla ceva din Beleu și s-ar mai curăți. - Dar ați zis că aici a fost apă acum câteva zile. - Da, a fost apă și în câteva zile sa dus toată”.

Ecosistemul rezervației nu este pus în pericol doar de scăderea nivelului apei, dar și de o exploatare de țiței, care funcționează de ani buni pe teritoriul rezervației, iar până anul trecut a aparținut unor privați. Această sondă de extracție și administratorii acesteia au fost implicați în mai multe scandaluri de-a lungul timpului. Procesul de extragere nu este încurajat de reprezentanții rezervației, dar pentru că este permis de lege, nu se pot opune. 

„Știți cum? Când s-a permis această activitate, în lege era scris că „sunt interzise aceste activități...cu excepția celor de valoare națională”. Iată acea paranteză le-a permis să desfășoare această activitate. Vorbind acum ca o persoană care apără mediul și pe care o doare sufletul pentru cea ce se întâmplă, eu consider că nu. Nu știu ce valoare are tot ce se extrage acolo și cât este de important pentru republică și pentru economia țării, dar ceea ce fac în ecosistem, sau ceea ce s-a întâmplat pe parcursul anilor cu poluarea și alte chestii, nu sunt lucruri normale”, a zis Viorica Palade.

În prezent, printr-un proiect de lege, votat în ambele lecturi, statul deține din nou dreptul de exploatare petrolieră. Am vrut să filmăm sonda, dar cei care asigurau paza teritoriului ne-au amenințat. 

„Noi suntem de la televiziune, filmam în rezervație și am auzit că platforma asta s-a întors la stat. E cineva din conducere cu care putem să discutăm și noi dacă ea funcționează? - Toți sunt la Chișinău, ei fac hârtiile pentru transfer, primire, predare. - Încă nu a trecut? - E trecut de pe data de 11 iunie, dar documentele nu-s făcute. - Dar putem filma și noi sonda asta care extrage petrol? - Ai permis să intri? - Cum? - Permisiune de a intra aici ai? - Păi, eu încerc să dau de oameni, dacă ziceți că nu aveți numărul de telefon. - De la Poliția de Frontieră aveți permisiune? - Pentru? - Pentru intrare aici. - Păi, am intrat în rezervație noi. - Și ce dacă? Uite acuma eu, dacă apelez Poliția de Frontieră, vine și te amendează că nu ai fost la dânșii să te înregistrezi”.

Printr-o decizie a Agenției Proprietății Publice, dreptul de exploare a zăcământului a revenit unui întreprinderi de stat, administrată de Sergiu Borș. Am încercat să discutăm atât cu acesta, cât și cu șeful agenției, dar, în ciuda promisiunilor că vor reveni, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Am reușit să aflăm că intenționează să vină, în scurt timp, cu un comunicat de presă, în care să ofere detalii despre planurile privind exploatarea petrolului. 

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine de Vlad Glinjan

Montaj de Constantin Niculae

09 septembrie 2024, ora 11:30

Începând cu anul 2000 și până în prezent, în sistemul educațional sunt cu aproape 400 de școli mai puțin. Practic, în fiecare an școlar au fost instituții care și-au închis ușile. Anul acesta nu este o excepție. 10 școli au fost lichidate, iar alte 13 - reorganizate. Dintre cele închise pentru totdeauna, cinci sunt din raionul Sângerei. Decizia de a le sista activitatea aparține consiliului raional și a fost motivată de lipsa elevilor. Nu a răsunat clopoțelul nici în gimnaziul Cozești, acolo unde pe liste erau doar 31 de copii. Deși instituția a fost dotată și renovată, sunt prea puțini elevi ca să învețe aici. De pildă, clasa 1 nu s-a format, la fel și în clasa a 9-a. 

Gimnaziul din satul Cozești, raionul Sângerei, și-a închis ușile pentru totdeauna în urma unei decizii a consiliului raional. Motivul - numărul prea mic de copii. Doar 31 de elevi se mai aflau pe listele instituției de învățământ, cu 15 mai puțin decât anul trecut. 

„Anul acesta, adica nu avem clasa întâi, nu avem elevi pentru clasa întâi și pentru clasa a noua. Dacă copiii rămâneau pe loc, aveau să fie mai mulți, dar după decizia Consiliului raional, copiii și-au mai luat dosarele, părinții au luat și au plecat. Cu toate că nu știm încă până la 1 septembrie câți o să mai rămână”, spune directoarea gimnaziului, Olesea Cavca.

Pentru unii profesori și angajați ai gimnaziului, închiderea școlii a însemnat și apusul carierei. 

„Profesorii care sunt deja la pensie - se reziliază contractele de muncă la finele lunii august. La unii profesori li s-au propus ore la Sîngerei. O parte încă... adică stau așa, nu li s-a propus nimica, și muncitorii auxiliari tot, nu au nimic, nu li s-a propus absolut nimic”. 

Printre profesoarele care și-au pierdut locul de muncă este și Maria Balan. Cu aproape 40 de ani experiență, dascălul activa în funcția de învățătoare de clase primare. Anterior, a deținut și funcția de directoare a gimnaziului. Din observațiile ei, scăderea numărului de elevi din școală s-a produs din cauză că, pe parcursul ultimilor 13 ani, au tot existat amenințări că instituția se va închide. Din acest motiv, părinții își luau copiii, iar de la an la an numărul scădea tot mai mult.

„Iată de 13 ani de zile, noi luptăm cu problema închiderii școlilor. În 13 ani de zile, de la noi din școală au plecat 70% din copii. De ce? Atunci când în fiecare an la 1 septembrie părintelui i se spune că o să se închidă școala, el încearcă să-și rezolve problema. Problema școlilor mici este că, tot timpul se spune că nu sunt dotate, nu au condiții necesare. Eu mă pot referi numai la școala noastră. Mi se pare mie că noi am făcut tot posibilul ca școala că aibă toate condițiile necesare pentru copiii care învață aici. Noi avem bloc sanitar, noi avem renovată bucătăria cu tot utilajul necesar, cu toate condițiile necesare. În fiecare clasă avem toate tehnologiile la care se lucrează, nu pur și simplu stau pe perete, dar la care se lucrează. Copiii aveau toate condițiile necesare, dar în momentul când 13 ani de zile li se spune că o să se închidă, părinții pleacă cu tot cu copii, cu părere de rău.”

Nemulțumirea profesorilor ține și de remunerare, care niciodată nu a fost pe măsura eforturilor depuse pentru educația copiilor. 

„Știți care este salariul unui profesor? Cu părere de rău, familiile profesorilor suferă, din simplu motiv că, un profesor se dedică trup și suflet copiilor din școală, lăsând de foarte multe ori în urmă copiii proprii. Pentru ei de foarte multe ori nu ne ajunge nici răbdare, nici timp. Noi ne dorim ca să dăm copiilor ăștia care stau în fața noastră multe lucruri, iar lucrurile astea cer timp, cer forțe, speranțe, cunoștințe, și iată noi încercăm să facem lucrul ăsta. Dacă profesorul ar avea un salariu decent, cred că foarte mulți din ei ar face mult mai mult, decât fac acuma”. 

Într-o clasă, un grup de învățătoare strângeau lucrările elevilor. Și ele s-au arătat indignate de decizia de a închide gimnaziul, dar și de faptul că nu li s-a oferit vreo alternativă.

„Trebuiau clasele primare, doar sunt 22 de copii în trei clase. Se putea clasele primare de rămas pe loc. - Iată dvs., se închide școala, unde plecați? - Noi nu avem cum, nu ni s-a propus de lucru. Și în primul rând, de-acuma vârsta, știți, nu ne permite să ne deplasăm”. 

„Da, clar că-mi pare rău, că o viață la școală... în fiecare dimineață știam că trebuie să vin la școală, dar acuma parcă mă doare. Nu aud clopoțelul, nu aud glasul de copii, ne-am deprins ca și cum te-ai deprinde cu copilul tău, așa și cu copilul din sat”.

De partea cealaltă, șeful direcției Educație din raionul Sîngerei a declarat că, în conformitate cu regulamentul ministerului de resort, locurile de muncă sunt oferite, prioritar, cadrelor didactice tinere. Cu toate acestea, funcționarul a dat asigurări că se depun eforturi și pentru angajarea profesorilor pensionari. 

„S-au propus locuri de muncă după posibilități. Adică, inițial sau în primul și în primul rând, noi asigurăm cu locuri de muncă tinerii specialiști, pentru că asta este regulamentul și așa trebuie să fie corect. După care ceilalți profesori, din instituțiile din apropiere, dacă au ore, deci noi căutăm să-i angajăm, iar cei care sunt pensionari, în dependență de posibilitate. Asta este. - Cei care sunt pensionari, vor nu vor, adică lor nu li se... - Nu, dacă există posibilitate de a fi angajat, nu e o problemă. Atunci el se angajează și contractul continuă mai departe. Dacă nu, prioritate totuși este tineretul și tinerii specialiști”, spune Nicolae Melinte.

Am revenit la directoarea gimnaziului luni, când în țară s-a sărbătorit, oficial, primul sunet. Olesea Cavca ne-a declarat că niciun profesor-pensionar nu a fost angajat. Elevilor, în schimb, li s-a pus la dispoziție un autocar pentru a ajunge la școala în care au fost repartizați după lichidarea instituției.

Pe lângă acest gimnaziu, în raionul Sîngerei au fost închise alte patru instituții de învățământ. 

„Noi am avut o întâlnire cu părinții din Cozești, unde s-au semnat părinții și leam adus la cunoștință, precum că, elevii vor fi direcționați la Gimnaziul Anton Crihan din Sîngerei. Transportul așteptăm să vină de la Ministerul Educației, pentru că așa ne-au promis. Însoțitorul va fi diferit, că va merge un părinte sau că va merge un profesor. Dacă vorbim de Gimnaziul din Țîplești, ei o să meargă la Țîplițești. Dacă vorbim de Gimnaziul din Petrovca, ei o să meargă la Copăceni. Deci ei nu merg toți grămadă, că distanța este mare. Nu poți să-i unești pe toți într-un centru”, spune Nicolae Melinte.

Închiderea școlilor a fost determinată de scăderea numărului de elevi, declara, pentru presă, acum două luni, președintele raionul Sângerei. 

„Necesitatea închiderii nu este din cauza altor condiții, decât din cauza numărului mic de copii. Este foarte urât și josnic, colegii din opoziție care prin populisme în continuare au vrut să țină prizonieri acești copii în școlile acestea mici unde este un deficit acut de cadre, unde un profesor predă la mai multe discipline, unde baza tehnico-materială este foarte slab dotat”, zice Cristian Cainarean.

„Știți cum, se închide școala în sat, moare satul, în primul rând. În al doilea rând, înțeleg că acuma fost menționat că nu sunt condiții, că nu sunt copii, știți că sunt alte țări unde pentru un copil lucrează școala și vin toți profesorii predau la copil. Haideți azi închidem cinci școli, nu este exclus că peste un an se vor închide altele cinci și tot așa noi o să dispărem ca țară”, spune consiliera raională de la PSRM, Carolina Cuznețova.

Ministrul Educației și Cercetării susține că, în noile școli unde vor ajunge după repartizare, elevii vor avea acces la programe de educație mult mai performante și mai diverse. 

„Deciziile cu privire la reorganizarea instituțiilor de învățământ, după cum știți, le au consiliile raionale. În cazul Sîngereiului, a fost o decizie împărtășită inclusiv de reprezentanții opoziției. Au fost și cei din partidul comuniștilor care au votat pentru ea. Școlile respective aveau între 19 și 46 de elevi, și în acest an acești elevi vor avea oportunitatea să meargă la instituțiile de învățământ, unde există activități extra curriculare, unde se predă engleza, unde se predau toate disciplinile de către profesori cu grade didactice bine pregătiți. Iar pentru a asigura transportarea lor, pe data de 29 vom transmite și 5 autobuze în acel raion. Pentru noi sau pentru raioane, aceste decizii nu sunt dictate de considerente financiare, ele sunt dictate, în primul rând, de necesitatea educației de calitate. Bugetul școlilor are două componente: componenta fixă - toate școlile primesc cca 1 milion de lei pentru infrastructură și deja finanțarea per elev, care crește de la an la an și constituie pentru un elev cca 19 mii de lei anul trecut”, a declarat Dan Perciun.

„Există noțiunea direcția școlară care trebuie să fie ajustată și care trebuie să corespundă și capacităților și posibilităților economice a teritoriului. Și desigur că principiul de concurență, de calitate a educației, adică nu putem admite ca într-o școală să predea un pedagog 3, 4, 5 obiecte, că se întâmplă din păcate în școlile mici, și nu putem admite într-o clasă cu 5 elevi să avem în rezultat PISA mai jos decât într-o clasă cu 40 de elevi unde se face carte cu adevărat. Adică există niște probleme care, repet, este în primul rând la discreția și la responsabilitatea APL-ului, Administrația Publică Locală, acest lucru. Ministerul elaborează politici, dar decide asupra rețelei școlare, consiliile raionale. Și știți că există o mare, mare luptă, și politică inclusiv, pentru fiecare școliță. Adică fiecare om politic de țară consideră că în fiecare sat trebuie să existe o școală, numai decât liceul, numai decât gimnaziu. Având în acest liceu, să zicem, o clasă cu 5-10 copii, elevi”, spune președintele Federației Sindicatelor Educației și Științei, Ghenadie Donos.

În Republica Moldova, în jur de 100 de școli au un număr mai mic de 50 de elevi. Autoritățile estimează că în cele trei luni de toamnă, 20 la sută dintre elevi vor alege să meargă într-o altă instituție de învățământ.

Un reportaj realizat de Gabriela Ursu 

Imagini și montaj de Vlad Glinjan