06 iulie 2024, ora 20:55

În cel mai sudic punct al țării, găsim rezervația naturală „Prutul de Jos” , cartea de vizită fiind Lacul Beleu. Din cauza scăderii nivelului apei, acesta este amenințat de dispariție. Astăzi, apa din lac măsoară aproximativ 40 de centimetri, dar au fost ani în care apa a fost de o șchioapă, fapt ce a dezechilibrat întregul ecosistem. Și pădurile de pe teritoriul rezervației au fost afectate. Un incendiu devastator, în urmă cu câțiva ani, a mistuit peste 300 de hectare. Nu departe de lacul Beleu, se află și zăcămintele de petrol, care recent au revenit în proprietatea statului. În continuare, dreptul de exploatare îl deține o întreprindere de stat.

„Ne aflăm pe canalul Manolescu, este un canal care poartă apa râului Prut în lacul Beleu și este unul din cele patru canale care face legătura lacului cu râul Prut. - Aici, de obicei, nivelul apei e mai ridicat, da? - În canal nu, este cum este peste tot, un loc drept, o luncă inundabilă. Spre ieșirea în lac nivelul apei este aproximativ jumătate de metru. - Și adâncimea maximă? - 3-4 metri. În ecosistemul lacului Beleu, vreau să accentuez faptul că rezervația naturală este parte componentă a zonei umede Ramsar, lacurile Prutului de jos, din anul 2000. Este prima zonă umedă, desemnată în Republica Moldova, în special ca habitat al păsărilor acvatice. În urma cercetărilor multianuale, am identificat 246 de specii de păsări, dintre care 51 sunt luate sub protecție pe plan internațional și național. Acum se lucrează la ediția a patra a cărții roșii generală pe republică, deci urmează în decurs de doi ani să se obțină un nou volum și atunci o să avem alte cifre”, spune șefa secției Știință de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Viorica Palade.

Pe lângă speciile de plante și păsări, aici sunt și trei specii de șerpi care nu sunt veninoși. Se găsește și broasca-țestoasă de baltă. De departe însă, „vedeta” rezervației este pelicanul. 

„La noi vin două specii de pelican, pelicanul comun și pelicanul creț. Vin aici din Delta Dunării pentru a se hrăni, atunci când nivelul hidrologic este mai scăzut și e mai ușor să-și dobândească peștele. Pelicanul comun este mai numeros față de pelicanul creț, iar în ultima perioadă, din cauza lipsei hranei în zona noastră sudică, acesta urcă cumva mai spre centrul republicii și sunt văzuți mai des și pe alte lacuri”.

Chiar dacă, la prima vedere, peisajele sunt uimitoare, în spatele lor se întrezăresc și o mulțime de probleme, mai mici sau mai mari, cu care se confruntă lacul Beleu. Una dintre ele pune în pericol însăși existența acestui bazin acvatic, format acum vreo 6 mii de ani. 

„Cea mai mare problemă este nivelul hidrologic, deoarece de aici pleacă toate celelalte probleme din ecosistem. Faptul că, în timp, datorită unor activități și antropice dar chiar și de mediu lacul s-a colmatat, este prezent procesul de înmolire a lacului, iar asta este mai evident în ultimii douăzeci de ani. Dacă ne dăm înapoi cu douăzeci de ani și am fi în același loc, pădurea pe care o vedem acum nu era. Ceea ce avem pe partea dreaptă este o pădure tânără de salcie, care înaintează spre suprafața acvatică și asta e o mare problemă, tot din cauza nivelului hidrologic scăzut. Pădurea înaintează spre suprafața lacului și fură din spațiu, astfel riscăm la un moment dat să pierdem lacul și să avem doar o luncă inundabilă, temporar”.

În ultimii ani, singurele momente când nivelul apei depășește o jumătate de metru este atunci când vin viituri pe râul Prut. Una dintre ele a fost în anul 2020, atunci când nivelul apei în lacul Beleu a ajuns la trei metri. De cealaltă parte, unul dintre cei mai dezastruoși ani, care a adus dezechilibre în ecosistem, a fost anul 2015, atunci când toate cele patru canale care aduceau apa din râul Prut, pe anumite porțiuni, erau complet uscate. 

„- Ce se poate face ca să, nu știu dacă să readucem totul la ce a fost înainte, dar totuși să îndreptăm puțin situația? Ar trebui curățate canalele, care sunt pașii? - Noi, ca angajați ai rezervației, chiar și administrația, am descris situația la ședințe, în fiecare an, noi la secția științe edităm analele naturii și acolo, de fiecare dată menționăm tot ceea ce sde întâmplă pe parcursul anului și accentuăm cumva problemele de mediu. S-a venit cu o soluție de a săpa alt canal decât acesta existent, se gândeau să aducă un canal vechi care era, dar nu știm dacă asta este soluția corectă”.

În documentele vechi de 15-20 de ani, suprafața lacului era de peste 600 de hectare, dar astăzi, aceasta s-a micșorat și se reduce cu fiecare sezon. Pădurile de salcie încep să ocupe porțiuni mari din zonele care odinioară erau acoperite de ape. Fonduri cu care ar putea curăța pădurile sau decolmata canalele, administrația rezervației nu are de ajuns, banii fiind uneori pentru salarii și cheltuieli de întreținere. Șefa secției „Științe” din cadrul rezervației „Prutul de Jos”, ne-a spus că există servicii de turism, prestate de către administrația rezervației, dar ele se fac cu un minim deranj asupra florei sau a faunei locale. Rezervația nu este ferită nici de dezastre, iar unul dintre cele mai mari a avut loc în luna martie a anului 2020. 

„Am avut probleme mari în anul 2020, când a ars o suprafață de peste 300 de hectare de pădure și atunci nu s-a găsit vinovatul, cu toate că s-a știut cine era. Faptul de unde a plecat focul se știa și nu știm de ce nu s-au dus lucrurile la capăt. Explicația a fost că a pornit de la pescari, de la o barcă și parcă a fost o glumă să zic așa, deoarece atunci nivelul apei în lac era de 15 centimetri și nicidecum nu puteau să fie pescari.

Suntem la unul din cele două turnuri de observare, amplasate special pentru vizitatorii rezervației. Unul este pe teritoriul satului Văleni și acesta este pe teritoriul Sloboziei Mari. Noi desfășurăm și alte activități, proiecte mai mici, zic eu. Așa am procurat echipament pentru dezvoltarea turismului și acum vrem să amplasăm aici un punct pentru realizarea fotografiilor, pe malul lacului. De asemenea, cu contribuția primăriilor celor două sate și cu o contribuție europeană, se construiește o platformă de vizionare, pe panta de la intrarea în localitatea Slobozia Mare. Acesta va fi un loc foarte atractiv pentru turiști, deoarece de acolo se vede panorama lacului, râul Prut, toată zona”.

Oamenii locului își amintesc lacul Beleu atunci când nu existau problemele de astăzi. Unul dintre copiii care pescuiau aici, acum mai bine de 40 de ani, este și Stelian Guzunov, care între timp s-a angajat ca pădurar în cadrul rezervației. Și el deplânge situația gravă în care a ajuns lacul.

„Îmi pare rău că, în ziua de azi am ajuns în așa situație ca lacul Beleu a rămas fără apă. Avem undeva la vreo 40 de centimetri apă și restul mâl, vreun metru și ceva. Când stai și-ți amintești, când eram copii, adâncimea era de trei, patru metri și de cu seară ne pregăteam râme, ne pregăteam totul și timp de o oră ieșeai cu torba plină cu pește. Acum întinzi toate malurile și nu mai e pește. Pricina? Pricina e apa. Bătrânii spuneau că erau câțiva pescari, și aceștia hrăneau un raion întreg numai din lacul Beleu. Peștele se păstra anul împrejur, iarna băgau năvoadele sub gheață și scoteau tone de pește, dar astăzi nu mai avem nici apă, nici pește”, a spus pădurarul de la Rezervația Naturală „Prutul de jos”, Stelian Guzunov.

Acesta își amintește și vremurile când oamenii veneau „ca la mare”, profitând de plajele oferite de lac și de liniștea zonei.

„Am ajuns cum am ajuns în ziua de azi. Înainte era o frumusețe, pe malul lacului Beleu era numai nisip, iarbă nu aveam, erau plase de volei, erau scăunele, căsuțe, oamenii veneai și se odihneau ca la mare. Cand intrai în apă doi metri, se vedea orice pietricică de la fundul apei, atât de limpede era. În ziua de azi, nu mai avem nimic”.

Acesta a venit și cu o propunere către autorități, pentru a menține cumva apa în lac, mai ales că se află „la doi pași” de râul Prut. 

„E trist și le-am propus ca o variantă, măcar aceste două gârle, gârla Năvodu și gârla Rotaru dacă ar fi curățate începând de la râul Prut și măcar cât ar putea spre lacul Beleu, cu anii poate s-ar mai spăla ceva din Beleu și s-ar mai curăți. - Dar ați zis că aici a fost apă acum câteva zile. - Da, a fost apă și în câteva zile sa dus toată”.

Ecosistemul rezervației nu este pus în pericol doar de scăderea nivelului apei, dar și de o exploatare de țiței, care funcționează de ani buni pe teritoriul rezervației, iar până anul trecut a aparținut unor privați. Această sondă de extracție și administratorii acesteia au fost implicați în mai multe scandaluri de-a lungul timpului. Procesul de extragere nu este încurajat de reprezentanții rezervației, dar pentru că este permis de lege, nu se pot opune. 

„Știți cum? Când s-a permis această activitate, în lege era scris că „sunt interzise aceste activități...cu excepția celor de valoare națională”. Iată acea paranteză le-a permis să desfășoare această activitate. Vorbind acum ca o persoană care apără mediul și pe care o doare sufletul pentru cea ce se întâmplă, eu consider că nu. Nu știu ce valoare are tot ce se extrage acolo și cât este de important pentru republică și pentru economia țării, dar ceea ce fac în ecosistem, sau ceea ce s-a întâmplat pe parcursul anilor cu poluarea și alte chestii, nu sunt lucruri normale”, a zis Viorica Palade.

În prezent, printr-un proiect de lege, votat în ambele lecturi, statul deține din nou dreptul de exploatare petrolieră. Am vrut să filmăm sonda, dar cei care asigurau paza teritoriului ne-au amenințat. 

„Noi suntem de la televiziune, filmam în rezervație și am auzit că platforma asta s-a întors la stat. E cineva din conducere cu care putem să discutăm și noi dacă ea funcționează? - Toți sunt la Chișinău, ei fac hârtiile pentru transfer, primire, predare. - Încă nu a trecut? - E trecut de pe data de 11 iunie, dar documentele nu-s făcute. - Dar putem filma și noi sonda asta care extrage petrol? - Ai permis să intri? - Cum? - Permisiune de a intra aici ai? - Păi, eu încerc să dau de oameni, dacă ziceți că nu aveți numărul de telefon. - De la Poliția de Frontieră aveți permisiune? - Pentru? - Pentru intrare aici. - Păi, am intrat în rezervație noi. - Și ce dacă? Uite acuma eu, dacă apelez Poliția de Frontieră, vine și te amendează că nu ai fost la dânșii să te înregistrezi”.

Printr-o decizie a Agenției Proprietății Publice, dreptul de exploare a zăcământului a revenit unui întreprinderi de stat, administrată de Sergiu Borș. Am încercat să discutăm atât cu acesta, cât și cu șeful agenției, dar, în ciuda promisiunilor că vor reveni, acest lucru nu s-a mai întâmplat. Am reușit să aflăm că intenționează să vină, în scurt timp, cu un comunicat de presă, în care să ofere detalii despre planurile privind exploatarea petrolului. 

Un reportaj de Constantin Niculae 

Imagine de Vlad Glinjan

Montaj de Constantin Niculae

19 octombrie 2024, ora 20:57

Salariile mici ale actorilor de la noi îi plasează în categoria celor vulnerabili. Pentru a-i ajuta, într-o oarecare măsură, acum 17 ani, Uniunea Teatrală a oferit un teren, pe care avea gratis de la primăria Chișinău, unui dezvoltator imobiliar. În schimb, acesta urma să construiască actorilor apartamente la preț atractiv, iar restul - să le vândă la cost de piață altor doritori, pentru a-și acoperi investițiile. 

Cu greu, complexul a fost finisat, dar nici în momentul de față recepția finală nu a avut loc. A fost numit și un administrator special, pentru că firma intrase în insolvență, din cauza problemelor financiare, ce împiedicau continuarea lucrărilor. Potrivit planului de restructurare, validat în instanță, actorii urmau să achite sume în plus. Unii au acceptat, alții însă șiau retras banii. Printre ei este și Sergiu Finiti, care, cu ajutorul unui avocat, a reușit să-și scoată cei 14 mii de euro, pentru un apartament cu două camere. 

„Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, te așteaptă ca să vii. Oh, Doamne, Nu m-a mai așteptat. Am 72 de ani, dintre care 15 ani i-am pierdut așteptând casa. Ni s-a promis, conform contractului, erau niște povestiri că timp de un an, totul va fi gata, va fi ieftin, nu fiți proști. Ne-am aventurat, dar nici până acum nu e gata. Am dat 14 mii, apartament cu 2 camere, la acel preț. Banii mi s-au devalorizat, totul s-a scumpit”, spune actorul Sergiu Finiti.

Complexul locativ, în care urma să aibă apartament și actorul Sergiu Finiti, alături de alți zeci de artiști, a început să prindă viață în 2007. A fost gândit ca un proiect de locuințe accesibile pentru reprezentanții Uniunii Teatrale din Moldova. Pentru aceasta, uniunea a oferit companiei de construcție Ecosem Grup SRL un teren de pe strada Băcioii Noi, pe care, la rândul ei, îl primise gratuit de la primăria Chișinău. Dezvoltatorul urma să contruiască apartamente actorilor la preț mic, vorbim de prețuri ce începeau de la 200 de euro, pentru fiecare metru pătrat, în două dintre cele patru blocuri ale complexului imobiliar. 

„- Prin ce împrejurări ați ajuns să investiți aici? - Am fost amăgiți simpatic. Naiv fiind, mi-a părut că e o variantă bună. Cu mare greu, mi-am restituit banii. Mersi avocatului. După 15 ani, am reușit. Nu am ajuns până la judecată”.

Complexul nici astăzi nu este dat în exploatare. 

„Treceam pe aici și mă uitam că sunt doar schele, mă întrebam când se va termina toată treaba asta. Pe dinafara arată bine, pe interior e Doamne ferește. Iaca acesta mi se promitea jos, dar vă spun că ridicai mâna și dădeai de tavan. Apoi mi s-a propus altul, dar trebuia să mai dau bani mulți. În primul rând, din teatrul Satiricus, mai mult de jumătate au investit. Unii nu au mai ajuns să-și vadă locuințele. S-au prăpădit. Mișu Curagău, luase și pentru fiică. Iaca nu știu dacă ea și-a restituit banii. 

Văd că sunt câteva apartamente care au locatari... Păi, unii nu au mai avut răbdare și au început să facă reparație. Au plătit, e al lor. Mie îmi făceau scandal când am cerut banii înapoi. Apoi ni s-a cerut încă 3 mii, dacă vrem să ne luăm apartamentul. - Văd aici că scrie Complex Teatral. - Am venit într-o zi, să-mi văd apartamentul, dar paznicul zice că el nu are chei. Mi-a zis că asta e casa lui Grecu, cu el discutați”.

Nu am putut intra în bloc, dar am reușit să purtăm o scurtă conversație cu o femeie care ieșise la balcon, după ce ne-a văzut în curte. 

„- V-au promis, o să rezolve cu gazul...? Eu din câte știu... - Au promis că de luna viitoare. - De luna viitoare... - Clădirea, din câte cunosc, nu a fost dată în exploatare... - Nu”.

Un alt actor care a dat bani pentru un apartament în acest complex este Vitalie Țapu.

„- La nivel de judecăți. V-ați recuperat ceva bani? Nu. Mi-au sechestrat și mașina. Doi ani a fost blocată la Trușeni. Eu am plătit suma în câteva tranșe, pe urmă mi-au calculat încă 7 mii de euro. O parte dintre actori au plătit, alții și-au scos banii. Prima tranșă a fost în 2007. Eu nu am putut achitat toată suma. Ei au reziliat contractul unilateral, au pus sechestru. - Ce sumă ați dat? - Sincer nici nu mai știu. Sunt peste 20 de mii de euro. Ori 26 de mii. Îi vorba, cu toate cheltuielile, am trecut de 30 de mii, dacă nu chiar 40 de mii”. 

Compania care a construit complexul este Ecosem Grup SRL. Potrivit bazelor de date publice, aflăm că, în trecut, firma a fost administrată de Adrian Rucan, iar mai apoi de soția acestuia. De șapte ani, compania, care se află în insolvabilitate, are un administrator special, Vladimir Balan. Am discutat de două ori, la telefon, cu Adrian Rucan, încercând să-l convingem să ne dea un interviu la cameră. A refuzat de fiecare dată. 

„- Clădirea este dată în exploatare? - Stați puțin. Dvs faceți ingerință în afacerile mele. Eu, de exemplu, nu vă dau voie să scrieți despre compania mea și despre proiectul meu”.

Rucan ne-a mai prevenit că riscăm un proces de judecată dacă vom scrie denaturând informațiile. În schimb, ne-a îndemnat să trimitem solicitare pe adresa companiei, ceea ce am făcut. Însă, la ora publicării acestui material, nu am primit încă răspunsurile. Acum un an și jumătate, omul de afaceri a fost reținut de Centrul Anticorupție, fiind bănuit de trafic de influență și corupere activă, dosarul neavând o finalitate, deocamdată. Acesta, la rândul lui, a negat acuzațiile, fiind un dosar fabricat.

Din discuția cu administratorul special al companiei de construcție, aflăm că una dintre problemele ce au dus la insolvență a fost și structura terenului. Compania care a evaluat starea acestuia ar fi oferit date eronate și, în loc de 6 metri pentru săparea fundamentului, a fost nevoie de 18 metri, din cauza apelor subterane. Deci, de trei ori mai multe cheltuieli. Lucrurile nu au mers bine nici atunci când s-a ajuns la vânzarea apartamentelor, îmi spune administratorul.

„Noi suntem în proces de insolvabilitate, e plan de restructurare, în baza căruia finalizăm construcția, ca sunt patru blocuri acolo. Conform planului, si-au asumat responsabilitate si debitorul și creditorii. Debitorul și-a asumat să termine construcția, iar creditorii să achite datoriile, conform contractului încheiat și al planului de restructurare. - Asta a însemnat creșterea preturilor? - Nu creșterea, dar achitarea diferenței de preț. Oamenii nu au fost puși să achite plăți în plus, pentru că banii au fost folosiți nu conform destinației, dar pentru că o bună parte din contracte, din două blocuri, au fost încheiate la preț foarte preferențial, cu 200 de euro m2. În situația în care doar sinecostul, în acea perioadă, era de 380 de euro m2. 

Din explicațiile lor, acesta și a fost temei de declararea a insolvabilității, s-a constatat că ei au mizat că restul a două blocuri le vor vinde la preț comercial, dar lucrurile nu au fost chiar așa. Planul prevede că toți urmează să achite în termen de 3 luni diferența de sinecost, ca compania să poată relua construcția blocului si termina lucrările. Cine nu dorește, sunt în drept să renunțe. Asta înseamnă că apartamentele alea se vând către alți oameni, nu către actori, UNITEM este în pierdere? - Nu chiar, ei lotul tot gratuit l-au primit de la primărie”, zice administratorul Vladimir Bălan.

În curând, mai dă asigurări administratorul special, complexul imobiliar urmează a fi dat în exploatare. 

„La momentul de față, ce-i împiedică să dea blocul în exploatare? - Nimic practic, construcția este gata. A mai fost un bloc la Ciocana, l-am terminat pe acela, am dat în exploatare. AST nu a lucrat doi ani, nu a dat nimic în exploatare, de jumătate de an lucrează și actele trebuie să faca actele din nou. De la o zi la alta se va da în exploatare”.

Pe de altă parte, președintele uniunii, Sandu Grecu, afirmă că, în cazul în care actorii ar fi fondat o asociație, deznodământul putea să fie cu totul altul.

„Oamenii au intrat în relații directe cu compania. Cum dumneavoastră, de pildă, ați încheia un contract cu orice companie de construcție, în care dumneavoastră intrați în relații directe cu compania. Când au intrat în restructurare, oamenii care au dat toți banii, practic au fost validați la judecătoria botanica, unde au fost validați și li s-a confirmat că ei au dreptul la apartamente și la investițiile care le-au făcut. Acum compania urmează să le dea logic apartamentele, ceea ce blocul este deja construit. Și noi insistăm acum în uniunile teatrale, pe toate căile legale, de a impune să dea în exploatare clădirea, fiindcă o parte de oameni deja locuiesc acolo, o parte așteaptă să le se dea cheile și să intre”.

Grecu mai spune că firma a fost cea care a oferit acest preț avantajos, pentru procurarea locuințelor, nu uniunea. 

„După cum am spus, noi am cedat un teren, iar ei trebuie să construiască pentru oamenii noștri, deoarece nu s-a plătit pentru teren. În contul terenului am obținut un preț accesibil pentru artiști. Mediu era 275 de euro metru pătrat în perioada aceea. Și a fost practic. Greșeala, dacă nu se dădeau banii direct lor, ci se forma asociația, atunci vă dați seama că nu lucrează, antreprenorul se aruncă și se ia alt antreprenor și se merge mai departe. Aici e greșeala cea mai mare care este. 

Noi, practic, oamenii au dat banii și uniunea teatrală n-a mai avut acces la contabilitate și la relațiile în care au intrat oamenii cu această companie. - Da, domnul Grecu, dar tot procesul ăsta durează de aproape 20 de ani. - Da, da, da. Noi acum ne aflăm în... o parte de oameni au dat la judecată și îi impunem prin judecată să dea în exploatare și sperăm ca... Dar iarăși, aceasta au dreptul oamenii, cei care au dat banii, ei au fost validați și ei sunt investitorii, ei concret”.

Dintre cele peste 300 de apartamente, practic jumătate urmau să fie pentru actori. Dar, după ce au apărut problemele, unii au renunțat, cerând recuperarea banilor investiți. Președintele uniunii consideră că, probabil, au rămas vreo sută de actori. 

„ - UNITEM-ul rămâne în pierdere pentru că a dat terenul contra apartamentelor construite, dar dacă actorii se dezic de apartamente toți, cine este în pierdere? - În primul rând, ca absurd, actorii, nimeni nu. El ar vrea să facă așa ceva, fiindcă prețurile astăzi pe piață sunt destul de mari. Și probabil este, cred că asta e unica de ce nu vrea să dea clădirea. - Ca să renunțe oamenii, da? - Da. Că atunci, întrebarea mea este, nimeni nu vrea să renunțe în primul rând. Oamenii au băgat bani în 2008, 2009, 2010. Vă dați seama cât timp a trecut. Și mulți oameni deja locuiesc. Acolo, în primul rând, sunt vreo 10-15 actori care locuiesc deja. Și, trei, nimeni nu vrea. Cei care au vrut s-au retras și și-au luat banii. Iar ceilalți nu vor. Și ei vor și apartament fix. Scopul nostru a fost să facem o casă ieftină pentru actori”. 

Pentru a-și întoarce investițiile, în jur de 20 de actori, printre care și Sergiu Finiti, au apelat la avocatul Vlad Pantaz. Din spusele lui, majoritatea au reziliat contractele cu firma de construcție și au cerut restituirea banilor. Aproape toți șiau primit sumele. 

„Am mers în instanță, am depus cerere, în felul acesta i-am obligat. - Dl Finiti spunea că nu s-a ajuns în instanță. - Cum nu? S-a ajuns, dar a fost așa: dacă ne întorc banii, retrag cererea”.

Acest caz nu este singular, deseori jurnaliștii au scris despre cazuri similare, cu oameni care așteptau cu anii ca să-și primească locuințele plătite. Începând cu anul 2019, legislația din domeniu a fost modificată astfel încât investitorii să fie mai protejați. 

„Am întâlnit situații în care investitorii, pentru că asta sunt cei care dau banii, au titluri executorii, dar nu-si pot recupera banii. - Vedeți că în 2019, s-a schimbat Codul Civil, iar investitorii nu mai încheie contracte de investit, dar de cumpărare, el devine proprietarul bunului. Indiferent cât procent e construit din bloc”. 

De-a lungul anilor, zeci de companii de construcții au intrat în insolvență, motivul de bază fiind probleme financiare. Cele mai multe au fost în perioada crizei financiare din 2008. 

Un reportaj de Constantin Niculae și Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan