Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Dimitrie, patronul păstorilor și vestitorul iernii. Aceasta este ultima mare sărbătoare a toamnei și marchează, potrivit tradițiilor, începutul sezonului rece, când căldura intră în pământ și gerul își face simțită prezența.
În ajunul sărbătorii, pe 25 octombrie, are loc „Focul lui Sâmedru”, un obicei vechi care implică aprinderea focurilor în curți sau pe dealuri. Tradiția spune că cei care sar peste flăcări vor avea parte de sănătate și protecție pe tot parcursul anului, fiind feriți de nenorociri și boli. După stingerea focurilor, cenușa și cărbunii sunt aruncați în grădini pentru a aduce fertilitate și belșug.
Cu această ocazie, femeile împart covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate celor care sar peste foc, iar coliva și colacii în formă de cruce sunt oferiți în amintirea celor decedați.
În lumea pastorală, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor, iar tradițiile specifice acestei zile sunt considerate metode de prezicere a iernii. Păstorii își pun cojocul în mijlocul oilor pentru a vedea care oaie se va așeza pe el: o oaie neagră indică o iarnă blândă, în timp ce o oaie albă prevesteste o iarnă grea. Un alt obicei spune că, dacă prima oaie trezită dimineața este albă și merge spre sud, iarna va fi aspră; dacă e neagră și se îndreaptă spre nord, va fi o iarnă mai ușoară.
Conform credinței populare, vremea de Sfântul Dumitru este un semn pentru perioada următoare: dacă e vreme aspră, iarna va fi blândă; dacă e vreme frumoasă, toamna va continua, oferind o perioadă lungă de căldură.
